• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 1 Iulie , 2016

„Domnia” lui Kim Jong Il

La 8 iulie 1994 a început „domnia lui Kim Jong Il în Coreea de Nord. Pentru că tatăl său fusese declarat „preşedinte etern”, Kim Jong Il nu a mai preluat această titulatură, el fiind supranumit „Conducătorul iubit”, „Tatăl nostru”, „Generalul” sau „Generalissimo”. A fost al doilea dictator al Coreei de Nord care a sfidat apelul mondial pentru stoparea producerii armelor nucleare în timp ce conaţionalii lui mureau de foame. În anul 2010, a fost inclus în revista Forbes printre cei mai influenţi oameni de pe planetă, ocupând poziţia 31 în ierarhie.

 

 

Ioan BOTIŞ

botis@gazetademaramures.ro

 

Kim Jong Il, născut Yuri Irsenovich Kim, la 16 februarie 1941 (după statisticile sovietice) sau la 16 februarie 1942 (după cele nord-coreene), a fost declarat „liderul suprem” al Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord), la 8 iulie 1994. A mai fost numit preşedinte al Comisiei Naţionale de Apărare, secretar general al Partidului Muncitor şi comandant suprem al Armatei Poporului, a patra cea mai mare armată din lume.

Nu se ştiu prea multe despre copilăria şi adolescenţa liderului nord-coreean. În schimb, presa tabloidă a scris frecvent despre excentricităţile lui Kim Jong Il. Îşi tapa părul şi purta pantofi cu toc pentru a părea mai înalt.Imaginea sa de ansamblu îl prezintă ca pe un bărbat paranoic, ipohondru şi căruia îi plăceau băutura şi femeile.

A  utilizat propaganda, un cult exacerbat al personalităţii, o armată docilă şi lagăre de muncă pentru a-şi păstra puterea, aşa cum a făcut şi tatăl său înaintea lui. Potrivit propagandei, muntele unde s-a născut el, Paekdu, cel mai înalt din ţară (2.744 de metri), la frontiera cu China, este considerat sfânt. De fapt,

s-a născut în Rusia, într-o tabără de antrenament a partizanilor comunişti.

Deşi mic de înălţime, Kim Jong Il adora baschetul şi era un fan declarat  al lui Michael Jordan. Avea înregistrate pe casete toate meciurile acestuia. L-a invitat chiar pe celebrul jucător de baschet de mai multe ori în Coreea de Nord, dar acesta a refuzat. Când Madeleine Albright a vizitat Coreea de Nord, în anul 2000, i-a dat lui Kim Jong Il o minge semnată de Jordan. Mingea a fost pusă la loc de cinste în Muzeul Prieteniei Internaţionale, alături de un cap de urs primit de la dictatorul român, Nicolae Ceauşescu.

 

Licenţiat în economie politică, Kim Jong Il a urcat toate treptele nomenclaturii Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord, partid aflat la putere. A fost acuzat că a organizat atentatul care a ucis 17 sud-coreeni la Rangoon, în Myanmar, în 1983, precum şi distrugerea în zbor a unui avion Korean Airlines în 1987, care s-a soldat cu 115 morţi, cu câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de la Seul. Sora lui, Kim Kyung-hee, a fost prima femeie ridicată la gradul de general de patru stele în armata naţională. Oficial, Kim Jong Il a avut trei fii: Kim Jong-nam, Kim Jong-chol şi Kim Jong-un.

 

În 1994, Kim Jong Il a moştenit de la tatăl său o ţară aflată în plină prăbuşire agricolă. Noul mare conducător şi lider iubit a condus o naţiune, dar şi o foamete care a secerat aproape trei milioane de vieţi.

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, nord-coreenii şi-au pierdut sprijinul economic, iar una dintre marile victime ale declinului a fost agricultura. Rămas fără nici o soluţie viabilă, Guvernul a început o amplă campanie prin care îi îndemna pe cetăţeni să mănânce mai puţin. Sloganul era înălţător: „Haideţi să mâncăm doar de două ori pe zi!”

În anul 1995, inundaţiile au distrus peste 15% din terenul agricol al ţării. Liderii locali au început să stocheze produsele alimentare pe care ar fi trebuit să le distribuie către populaţie. În plus, lipsa combustibililor a făcut imposibilă transportarea produselor agricole în diferite regiuni ale ţării. Guvernul a apelat la Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite pentru a primi ajutor umanitar, dând vina pe inundaţii pentru dezastrul în care se zbătea Coreea de Nord. Cu toate acestea, „iubitul conducător” a adâncit criza alimentară prin începerea unui război cu fermierii nord-coreeni.

Fără posibilitatea de a hrăni întreaga populaţie, regimul a decis: Phenianul şi armata trebuie să mănânce. Prin urmare, raţiile de hrană ale fermierilor, pe care aceştia aveau dreptul să le păstreze pentru a-şi hrăni familiile, au fost reduse drastic. Consecinţele au fost dintre cele mai grave.

Confruntaţi cu perspectiva de a-şi vedea copiii murind de foame, fermierii au început să ascundă o parte din produsele agricole pe care ei înşişi le produceau. În 1996, Programul  Alimentar Mondial a constat că a dispărut o jumătate din recolta de porumb a ţării. Rapoartele privind creşterea numărului de acoperişuri ale caselor care s-au prăbuşit sub greutatea cerealelor ascunse au devenit din ce în ce mai numeroase.

 

Soldaţii au fost trimişi să păzească terenurile în perioada recoltei. Însă soldaţii au fost mituiţi cu uşurinţă. Şi ei sufereau de foame. Ajutoarele alimentare sosite în ţară au fost sustrase de către elite şi o parte a produselor a fost vândută la preţuri mari. Agricultorii le-au urmat exemplul. Preţul alimentelor a crescut, iar foametea în rândul populaţiei sărace a devenit şi mai violentă.

 

Numărul celor decedaţi este cuprins între 1 şi 3 milioane, estimare înfricoşătoare pentru o ţară cu o populaţie puţin mai mare decât a României. Foametea a început să se diminueze abia în 1998, dar s-a agravat din nou după ce guvernele străine au sistat ajutoarele alimentare, ca urmare a efectuării primului test nuclear al armatei nord-coreene. 

 

Oficial, Kim Jong Il făcea parte dintr-un triumvirat, alături de premierul Choe Yong-rim şi preşedintele parlamentului, Kim Yong-nam; Kim se ocupa de forţele armate, Choe conducea guvernul, în timp ce Kim Yong avea în mâini relaţiile publice. În practică, acestea nu au existat, Kim Jong Il exercitând un control absolut asupra guvernului ţării sale. Din cinci în cinci ani el a fost ales încontinuu la cârma ţării sale, neavând nevoie de votul poporului, ci doar de votul unui Consiliu al Armatei.

Obiceiurile lui Kim Jong Il, adunate din biografiile sale oficiale sau din relatările celor care l-au cunoscut, îl înfăţişează pe fostul preşedinte al Coreei de Nord mai degrabă ca pe o făptură mitică, decât un om în carne şi oase. Potrivit biografiei oficiale, naşterea lui Kim Jong Il a fost prevestită mai întâi de o rândunică, apoi de un curcubeu dublu şi, în cele din urmă, de apariţia unei noi stele pe cer. De altfel, despre Kim Jong Il se spunea că poate controla vremea, zvonuri pe care preşedintele nu le-a dezminţit niciodată.

Tot biografia oficială spune că fostul preşedinte a fost cel mai bun jucător de golf al lumii.Astfel, Kim Jong Il a reuşit să termine, în ziua în care a împlinit 62 de ani, un traseu de 18 găuri din 34 de lovituri, o performanţă practic imposibilă. Mai mult, era pentru prima oară când Kim Jong Il punea mâna pe o crosă de golf. Într-o altă biografie autorizată se spunea că preşedintele Coreei de Nord nu defechează. Această biografie a fost însă retrasă.

 

Din relatările demnitarului rus Konstantin Pulikovski, care a călătorit alături de Kim Jong Il în trenul său privat, preşedintelui i se aduceau zilnic homari proaspeţi cu elicopterul. Kim Jong Il folosea beţigaşe de argint pentru a mânca, acestea având rolul de a detecta o eventuală otravă prezentă în mâncare. Un fost bucătar al preşedintelui a povestit în 2004 că preşedintele avea oameni angajaţi doar ca să se asigure că fiecare bob de orez care ajungea în farfuria lui Kim Jong Il avea aceeaşi  dimensiune, aceeaşi formă şi aceeaşi culoare. Pentru că îi era frică de avion, liderul nord-coreean mergea chiar pe distanţe foarte lungi numai cu trenul personal, blindat. 

Preşedintele coreean era la curent cu foametea din ţară şi găsise exact metoda de a rezolva situaţia. În 2006, crescătorul de iepuri gigant Karl Symolinsky, din Germania, a povestit că a fost contactat de autorităţile de la Phenian care au solicitat 12 astfel de iepuri. Iepurii respectivi ajung şi la 10 kilograme. Lui Karl Symolinsky i s-a zis că preşedintele Kim Jong Il a citi despre iepurii lui şi că doreşte să înfiinţeze ferme întregi de iepuri giganţi de carne. Germanul i-a avertizat pe nord-coreeni că hrana iepurilor respectivi ar costa enorm, ceea ce ar face nerentabilă creşterea lor.

În cele din urmă, spune Karl Symolinsky, cei 12 iepuri ar fi sfârşit în farfuria dictatorului. Lui Kim Jong Il nu îi plăcea doar mâncarea, ci şi băutura. Astfel, potrivit producătorului de coniac Hennesy, Kim Jong Il îi comanda băutură în valoare de 700.000 de dolari anual. Asta în condiţiile în care un cetăţean de rând nord-coreean câştiga doar 900 de dolari pe an. Dictatorului nord-coreean îi mai plăceau vinurile franţuzeşti şi filmele cu James Bond.

 

Cinefil împătimit şi mare fan al actriţei Elizabeth Taylor, Kim Jong Il avea o colecţie de peste 20.000 de casete video cu filme, inclusiv „Rambo”. A ordonat răpirea regizorului sud-coreean Shin Sang-ok şi a soţiei acestuia, actriţa Choi Eun-hee, în 1978, pentru a consolida industria cinematografică nord-coreeană. Cei doi au făcut numeroase filme la Phenian, înainte de a fugi din ţară, în Occident, în 1986. Se pare că tot Kim Jong Il a produs un serial documentar, în o sută de episoade, despre istoria Coreei de Nord şi, de asemenea, a scris o carte despre arta cinematografiei. Se spune că şi-a exersat talentul muzical, compunând şase opere şi punând în scenă mai multe musicaluri.

Se spune despre el că era în stare să dăruiască aur atunci când era fericit şi pedepse cu moartea atunci când nu era. În toane bune. Când sosea undeva, consilierii de 60-70 de ani fugeau cât mai departe de el şi se ascundeau în iarbă.

 

Kim Jong Il a murit la 17 decembrie 2011. Kim Jong Il şi-a părăsit poporul, după 17 ani de dictatură, aşa cum l-a găsit: sărac şi teribil de înfometat.  Decesul liderului nord-coreean a fost anunţat la televiziunea de stat de o prezentatoare îmbrăcată în negru şi înlăcrimată. Cu lacrimi în ochi, prezentatoarea TV a anunţat că liderul coreean, „conducătorul iubit”, a murit din cauza surmenajului fizic şi mental în timp ce efectua o deplasare pentru a da sfaturi pe teren.

 

„Lumea n-are de ce să existe fără Coreea de Nord!”

 

Pe la sfârşitul anului 1993, când Coreea de Nord se pregătea să se retragă din Tratatul de Neproliferarea a Armelor Nucleare, zvonurile unui război iminent străbăteau întreaga peninsulă. Lumea întreagă îşi aţintise privirea spre această regiune. Nu trecea nici măcar o singură zi fără să se discute despre criza nucleară coreeană. În mijlocul îngrijorării generale, Kim Il Sung a convocat o întâlnire cu toţi ofiţerii de rang înalt. Unul dintre generalii prezenţi la întrunire a relatat ulterior cum s-a desfăşurat şedinţa.

Kim le-a spus comandanţilor săi următoarea întrebare: „Nemernicii de americani sunt gata să pornească un război împotriva noastră. Suntem pregătiţi să-i învingem?” Generalii au răspuns fără ezitare: „Cum putem să pierdem, când te avem pe tine, Comandant de Oţel, Marele nostru Conducător, gata să ne conducă?” Kim Il Sung a insistat: „Dar dacă pierdem? Ce facem dacă pierdem?” Generalii prezenţi au amuţit, neştiind ce să răspundă. În mijlocul tăcerii generale, Kim Jong Il, atunci în vârstă de 51 de ani, s-a ridicat în picioare. Ridicându-şi pumnul încleştat, el a strigat: „Mare Conducător! Voi face în aşa fel încât să distrug tot Pământul! Ce rost ar avea această lume fără Coreea de Nord?”

 

Kim Il Sung l-a privit zâmbind pe fiul său mai mare. „Acesta este răspunsul pe care îl aşteptam. Mă bucur să constat că un nou general s-a născut chiar la această întrunire. Ca atare, îţi încredinţez ţie comanda supremă a armatei Coreei de Nord. La scurtă vreme după aceea, Kim Jong Il a devenit comandantul armatei. Imediat, o mare inscripţie conţinând cuvintele „ Lumea n-are de ce să existe fără Coreea de Nord” a fost ridicată în pavilionul Expoziţiei Celor Trei Revoluţii din nord-vestul Phenianului, locul unde erau expuse toate realizările măreţe ale Coreei de Nord în domeniul industriei, tehnologiei şi agriculturii.

 

„Generozitatea” lui Kim Jong Il

 

Nimic nu era al nord-coreenilor. Totul era oferit cu generozitate de Kim Jong Il. Bicicletele din Phenian, care aveau numere de înmatriculare şi puteau fi folosite doar de bărbaţi, intrarea la metrou, patul de spital, toate aveau etichete cu dedicaţie de la Kim Jong Il. Pe uniformele ponosite, nord-coreenii erau obligaţi să poarte o insignă cu chipul tatălui naţiunii.

La televizor nu existau ştiri internaţionale decât în măsura în care „imperialiştii americani”, „agresorii japonezi” şi „marionetele sud-coreene” făceau ceva demn de criticat. Din cauza lor, chipurile, nord-coreenilor nu puteau circula în propria ţară decât cu permise speciale, verificate atent de numeroase patrule de pe şoselele desfundate ale ţării. Nimeni nu avea cutie de scrisori, nu exista internet, nimeni nu avea maşină şi nu existau parcări lângă blocuri.

Bărbaţii purtau părul tuns scurt, nu aveau mustaţă şi nici barbă. Orice formă de privatizare era inexistentă. În marile oraşe masa nu se lua în casă, ci la parterul blocului, într-un fel de cantină cu geamuri mate, astfel încât să nu se poată vedea nimic din afară.

În Phenian a fost ridicat stadionul „1 Mai”, cu 150.000 de locuri, un bulevard „Pombok” („Tineretului”), lat de 100 de metri şi lung de vreo 10 km, plus două fântâni arteziene care pot ridica apa, din mijlocul Taedong-ului, până la 150 de metri.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.