Din istoria mineritului maramureșean Aur, argint, metale rare, bogățiile Maramureșului. În vânt!

Privind acum în urmă ni se pare o prostie decizia de a închide mineritul românesc neferos. Sunt voci care acuză, care afirmă că ar fi fost soluții pentru ca industria extractivă neferoasă să fi continuat activitatea, implicit industriile care, rând pe rând s-au închis sau au devenit nesemnificative în cadrul economiei românești.

GAZETA de Maramureș a început să caute explicații pentru cele întâmplate în anii aceia. Demersul nostru, unul de presă este greoi deoarece nimeni nu prea vrea să explice limpede, cu curaj, cu sinceritate despre cele întâmplate.
În decursul anilor am mai aflat și tot aflăm bucățele din acest puzzle. În acest material vă prezentăm niște rapoarte cu privire la Transgold, societatea înființată în anii ’90 și la care Remin era acționar semnificativ. Este importantă și povestea acestei societăți deoarece putem vedea cum au evoluat lucrurile. Aceste date sunt oficiale și au fost redactate în rapoarte și note pe care le-am găsit în diverse locuri. Sperăm că eforturile noastre să fie înțelese corect și să reprezinte o bucățică din puzzle-ul distrugerii mineritului neferos din nord.
În aparență, datele și informațiile pe care le vom prezenta sunt cunoscute și neimportante. Dar credem că ele sunt importante tocmai pentru faptul că sunt date din acte oficiale. Pe de altă parte, sunt unele informații de care presa a tot scris, iar autoritățile au negat existența lor și o a treia categorie, informațiile inedite, ca să spunem așa. La finalul materialului vom prezenta câteva concluzii.       
Societatea comerciala SC TRANSGOLD SA este o societate pe acţiuni înființată în anul 1996, având un
capital social subscris și vărsat de 29.172.000.000 lei (11.220.000 USD) împărțit în 561.000 acţiuni nominative, cu o valoare nominală de 52.000 lei (20 USD fiecare), repartiţia capitalului social și a acţiunilor între cei 5 acţionari la data de 31.12.2004 fiind următoarea:

Societatea s-a numit iniţial S.C. Aurul S.A. până la data de 07.11.2001 când și-a schimbat denumirea în S.C. Transgold S.A. Obiectul principal de activitate al societăţii îl reprezenta extracţia și prepararea minereurilor neferoase și rare.
Societatea Transgold S.A. a avut contractat un credit extern de la băncile Rothschilds&Sons (Australia) Ltd și Dresdner Bank-Germama, din care au mai rămas de rambursat 9,428 milioane USD la data de 21.09.2001, când între societate și bănci a intervenit un act adiţional (al doilea) la contractul de împrumut, prin care băncile se obligau să renunţe la încasarea creditului rămas în anumite condiţii menţionate în actul adiţional și în anexe.
Urmare a acestui fapt, S.C. TRANSGOLD S.A. a scos din bilanţ datoria rămasă, trecând subvenţii (în conformitate cu IAS 20) și de acolo la venit, pe măsura realizării reecologizării terenului Meda (principala condiţie impusă pentru anularea creditului).
În trimestrul 1 al anului 2002, S.C. TRANSGOLD S.A. a încheiat exploa­tarea Iazului Meda. A început lucrările de reecologizare în baza proiectului aprobat de autorități, lucrări ce s-au finalizate în anul 2004, terenul respectiv fiind predat proprietarului. S.C. TRANSGOLD S.A. are ca programe de viitor procesarea stocurilor de aproximativ 500.000 tone de pirite de Șuior și ulterior, începând din semestrul al II-lea al anului 2005, trecerea la exploa­tarea Iazului Flotației Centrale din Tăuții de Sus, pentru care deţinea licenţa de exploatare aprobată prin HG 437/03.06.1999, pentru realizarea cărora sunt necesare lucrări de investiții de aproximativ 3,6 milioane USD, care sunt prevăzute a fi finalizate până la sfârşitul lui 2005.
S.C. TRANSGOLD S.A. a contractat lucrarea de audit financiar cu societatea Cover Consc SRL Bucureşti, pentru suma de 5.950 Euro, inclusiv TVA.
Evoluţia activității în anul 2004 este redată sintetic în bilanţ. Vă prezentăm situația producției realizate în anul 2004, comparativ cu anul 2003.
 

Și în cursul anului 2004 societatea s-a confruntat cu greutăți cauzate de deficitul de materii prime, care în anul 2004 a fost mai acut decât în anul precedent, după cum se observă și din tabelul de mai sus, ceea ce a făcut ca societatea să înregistreze o pierdere de aproximativ 142 mii USD activitatea de exploatare. În condiţiile în care uzina a funcţionat în 2004 la sub 15% din capacitate, societatea nu a reuşit și nici nu va putea reuşi să realizeze un profit, resursele suplimentare atrase fiind în cantități atât de mici, încât au diminuat doar uşor pierderea, profitul realizat din prelucrarea lor fiind nesemnificativ.
Totuşi, în urma anulării creditului și tratării lui din punct de vedere contabil ca o subvenţie care urmează să fie trecută la venit pe măsura realizării lucrărilor de reecologizare, societatea a înregistrat în trimestrul II al anului 2004 trecerea unei părți din acest credit anulat la venituri (9,2 miliard respectiv 285 mii USD), ceea ce a determinat acoperirea pierderii menţionate mai înainte și înregistrarea unui profit de aproximativ 175 mii USD (5,09 mi­liarde lei), profit care este materializat în activele societăţii, motiv pentru care a și fost propus în totalitate la rezerve. Desigur că pentru a acoperi acest deficit și a putea continua activitatea, societatea a fost nevoită să apeleze la un credit de 850 mii care a fost obținut de la banca UNICREDIT România.
Ca o confirmare a celor prezentate mai sus stă și fluxul net de numerar înregistrat în 2004, care are o valoare negativă, determinată de pierderile cauzate de scăderea producţiei.
În privinţa altor aspecte ale activității desfăşurate în anul 2004, ele sunt sintetizate în celelalte componente ale situaţiilor financiare, respectiv situaţia modificării capitalurilor proprii.
Am găsit și câteva din perspectivele viitoare ale societății, semn că cei de atunci erau siguri că vor avea activitate pentru mult timp.
Funcţionarea societăţii în perspectiva următorilor ani şi rezultatele pe care le poate obţine sunt condiţionate în cea mai mare măsură (lăsând la o parte preţul metalelor) de materiile prime care au fost luate în considerare pentru procesare şi de modul cum pot fi procesate.
Din acest punct de vedere şi pe baza informaţiilor pe care le deţinem în pre­zent, se întrevăd 4 perioade distincte:

Anul 2005, în care, conform cons­trucţiei iniţiale a bugetului de venituri şi cheltuieli trebuia să se proceseze: steril din iazul Central 550.000 tone;
minereu TRANSGOLD (cariera Ha­nău) 60.000 tone; minereu REMIN     200.000 tone; pirită Şuio 100.000 tone; pirită Apuseni 15.000 tone.
Între timp au apărut condiţii şi aspecte noi care determină modificări în structura balanţei de materii prime, astfel: cantitatea de minereu produsă de REMIN va scădea la circa 160 - 170 mii tone din cauza reducerii masive de personal muncitor ca urmare a aplicării programului de restructurare a sectorului minier. În a doua jumătate a anului 2005, va mai avea loc, probabil, o reducere de personal.
Cantitatea de pirită de Şuior posibil de procesat va scădea la cca. 60.000 de tone. În „Raportul privind stadiul în care se află Proiectul pirite de Şuior”, prezentat la şedinţa Consiliului de Administraţie din luna aprilie 2005 s-au prezentat cauzele concrete pentru care prevedem această reducere. Este vorba despre faptul că se începe exploatarea sterilului din Iazul Central şi, odată cu aceasta se reduce suprafaţa pe care se poate trata bacterian pirita de Şuior.

Anul 2006, caracterizat prin urmă­toarele cantităţi de materii prime: steril din Iazul Central - 1.800.000 tone, sau orice cantitate care poate fi procesată în uzina CIP-CIL; minereu TRANSGOLD maxim 100.000 de tone, dacă vom putea exploata şi din cariera „11 Iunie - Nistru”; minereu REMIN, maxim 120.000 tone;
- pirită de Apuseni maxim 10.000 de tone;
- pirită de Şuior maxim 44.000 de tone.

Probabil că începând cu semestrul II 2006 vor fi disponibile pentru procesare, ca materii prime noi: minereu de la SAMAX, din zona Baia Sprie;
minereu din Ucraina (Saulyac), în măsura în care vor fi disponibile (se vor oferi), aceste materii prime vor înlocui la procesare cantităţi aferente de steril din iazul Central.

Anii 2007 - 2010. Începând cu anul 2007, dispar din programul de procesare minereurile de la REMIN şi piritele aurifere din Apuseni, ca urmare a încetării activităţii de producţie în sectorul minier, conform programului de restructurare. Vom avea la dispoziţie pentru procesare: steril din iazul Central - orice cantitate până la nivelul de capacitate al instalaţiei CIP –CIL; minereuri din carierele proprii (Hanău şi „11 Iunie”) - 50-100 mii tone/an; pirite de Şuior - 45-50 mii tone/an, până la epuizarea stocului,
minereu de la SAMAX (probabil) -    70-100 mii tone/an; minereu din Ucraina - maxim 300 mii tone-an.
După anul 2010 activitatea va putea continua dacă se va putea asigura, pentru procesare, minereu din Ucraina şi din zăcăminte din zona Baia Mare Vest, în cantităţi totale de minim 400 - 500 mii tone/an. De asemenea, trebuie reţinut că după anul 2010 activitatea va putea continua numai dacă până atunci se va construi o nouă capacitate (iaz de decantare) pentru depozitarea sterilului, deoarece actualul iaz Aurul îşi va epuiza capacitatea.

Câteva concluzii
 

Lecturând materialele din care am rea­lizat acest articol am avut și câteva date interesante.
Prima informație a fost cea referitoare la obiectul principal de activitate al societății, respectiv: extracția și prepararea minereurilor neferoase și rare.
Adică, aici, într-un document oficial se arată că în subsolurile maramureșene sunt și minereuri rare, mai mult, ele sunt extrase, procesate și valorificate.
În anii ’90 povestea minereurilor rare a fost negată de oficialii din minerit. Tot timpul s-a spus că nu există metale rare. Că ele nu pot fi extrase deoarece sunt în cantități infime. Iată că lucrurile stau altfel, așa cum a crezut presa. Metalele rare există.
Ne mai amintim că în anii de început, Transgold, atunci era Aurul SA, a prelucrat doré bullion, ceea ce obțineau în urma prelucrării Iazului de la Meda, în Anglia. A fost un adevărat scandal pentru faptul că nu era prelucrat la Phoenix Baia Mare.
Adică, aurul și argintul se extrăgea la un combinat din Anglia, în condițiile în care aveam un combinat aici, unul chiar foarte bun ce extrăgea aur cu o puritate de 98%.
Materia primă de la Aurul SA era transportat la combinatul din Anglia cu niște mașini speciale ale unui om de afaceri băimărean. Acesta a plecat dintre noi.
Se spunea atunci că s-a folosit această stratagemă pentru a se pierde meta­le­le rare extrase în Anglia. La vremea respectivă australienii de la Aurul spuneau că nu fac profit, că balanța este 0, că nu există metale rare, că este doar aur și argint etc.
Australienii au plecat fără a mai da socoteală pentru cele întâmplate în acei ani.
Probabil este una din găurile care au secat această țară, după momentul 1989.
Una din multele, altele.
Vom reveni.