Dialoguri virtuale / Trebuie să ne certăm pentru toate?

Întrebare: Fondurile publice au devenit ţinte imediat după anul 1990, erau banii cei mai la îndemână spre a fi cheltuiţi fără nici o răspundere. Afirmaţia este valabilă de la comună până la Guvern?!
Răspuns: Legislaţia vorbeşte doar de politica salarială, însă această problemă are extindere cu mult mai mare şi consi­der că este greşit formulată îndeosebi în contextul descentralizării, a autonomiei locale. Formularea legislativă sună astfel: „Politica salarială și a numărului de personal aferentă instituțiilor, autorităților, entităților publice și/sau de utilitate publică trebuie să fie în conformitate cu țintele fiscal-bugetare din strategia fiscal-bugetară, cu scopul de a eficientiza gestiunea fondurilor cu această desti­na­ție.” Cum să fie respectat acest principiu când s-au dezlegat baierele nivelului de salarizare şi în prezent sunt administraţii locale şi alte instituţii care stau cu mâna întinsă către guvern că nu le ajung banii pentru ultimele două, trei luni. Dar pensionarul către cine să întindă măna? Agentul economic de la cine să ceară bani? Marja de profit pe care o are ajunge spre a efectua plata salariilor? Creşterea salariului minim este suportabilă pentru agentul economic într-un mediu con­curenţial tot mai agresiv?

Î.: După cum s-a afirmat şi în acest interviu politica deficitului bugetar acceptat împing guvernul spre împrumuturi. Ce spune Uniunea Europeană despre datoria publică?
R.: Uniunea Europeană stabileşte trei praguri şi care ar trebui să fi acţiunile pe care trebuie să le iniţieze guvernul: Un prim enunţ, respectiv principiul de bază este: Datoria publică, conform metodologiei Uniunii Europene, nu va depăşi 60% din produsul intern brut. Mă opresc la această afirmaţie şi rog cititorul să facă un exerciţiu de voinţă să caute care ţară din lume îndeplineşte această condiţie. Începeţi cu ţările din Uniunea Europeană. Surpriza va fi mare.

Î.: Ce se întâmplă dacă datoria publică se situează între 55% şi 60%?
R.: Guvernul iniţiază măsuri care să determine îngheţarea cheltuielilor totale privind asistenţa socială din sistemul public si măsurile prezentate anterior se aplică prin aprobarea unui act normativ la nivel de lege, astfel încât să se asigure aplicabilitatea acestora într-un termen cât mai scurt, cel mai târziu în semestrul ur­mător celui în care s-a constatat depăşirea procentului de datorie publică.