Dialoguri virtuale / Povestea febrei aurului

(partea a doua)

Întrebare: Pe parcursul unui interviu anterior am vorbit de voinţa  celor care doreau să domine lumea, să aibă nu atât aur fizic, cât capacitatea de a emite bani?!
Răspuns: Astăzi acest deziderat s-a împlinit. Prima sursă de bani a elitei mondiale se află în capacitatea ei de a emite bani, respectiv dolarul.
Î.: Deci, emisiunea de dolar nu este numai rezultatul voinţei guvernului Statelor Unite ale Americii?
R.: Dolarul nu este doar moneda unei ţări, Statele Unite ale Americii, ci a unei bănci care o emite, bancă care se găseşte în mâ­nă privată. Fiindcă Statele Unite ale Ame­ricii îşi primeşte taxele şi impo­zitele în această valută devine şi moneda ţării res­pec­tive, dar este moneda unei bănci private. Astăzi este o monedă fără acope­rire reală, să zicem în aur, ci sunt nişte bani electronici.
Î.: Cum a luat naştere această situaţie?
R.: Totul  a pornit de la Înţelegerea de la Bretton Woods. Ne găsim la finele celui de-al Doilea Război Mondial, puterile învingătoare, inconştiente, exultau de bu­­­curie, se garanta că orice emisiune mo­netară va avea la bază o anumită cantitate de aur, fizic existentă. Sărbătoarea a durat doar câţiva ani fiindcă Statele Uni­te ale Americii a declarat că acel angajament nu mai poate fi respectat. Din acea clipă a izbucnit haosul emisiunilor monetare. Să nu uităm că în acest haos au intrat şi alte ţări, a căror Bănci Naţionale acceptau emisiuni monetare fără acoperire reală. Aşa a apărut economia inflaţionistă, pe care o trăim şi astăzi.
Î.: Se ştie că la Bretton Woods au fost încheiate şi alte înţelegeri. Care au fost acestea?
R.: Înţelegerea a fost încheiată pe o durată de 90 de ani, deci pare a fi expirată. Principale puncte ale înţelegerii pot fi sintetizate astfel:
1. Formarea FMI și BIRD (în prezent ambele parte a Băncii Mondiale).
2. Fixarea ratei de schimb.
3. Se impunea convertibilitatea valutelor pentru tranzacțiile comerciale.
4. În cazul în care rata de schimb nu era favorabilă balanței de plăți, guvernele aveau dreptul să intervină și să revizu­iască rata de schimb cu până la 10%.
5. Toate țările membre erau obligate să se afilieze la FMI.
Î.: Această idee merită a fi dezvoltată?!
R.: Dacă înţelegerea este în funcţiune sau nu, sau măcar consecinţele sale, merită o discuţie separată, dar este real că elita mondială dispune de dreptul de a emite monede, de stabilire a ratei dobânzilor, sistemul de credite etc. A reuşit să pună mâna pe puteri armate, prin influenţe directe sau indirecte. Această monedă, dolarul, devenind monedă de schimb a întregului comerţ mondial. Deşi slăbit, dolarul a rămas moneda de bază a lumii.