Dialoguri virtuale / O şuetă de primăvară

Întrebare: În luna martie a fiecărui an este perioada de „încheiere a  contu­rilor” anului care a trecut. Este pe­rioada în care agenţii economici îşi evaluează rezultatele clare ale bilan­ţului activităţii din anul trecut. Ce se poate afirma despre rezultatele economice ale României din anul 2017?

Răspuns: Este o mare surpriză nu nu­mai pentru ţara noastră, ci pentru Europa, dar chiar mai mult: România a avut anul trecut un ritm de dezvoltare economică în jur de 7 la sută.

Î: De ce este o surpriză? Doar cunoaştem că şi o ţară de câteva ori mai mare decât România are un ritm de creştere similar?!
R.: Probabil vă referiţi la China. China ne-a obişnuit de câţiva ani să aibă un ritm de creştere chiar mai mare de şapte la sută. Şapte la sută pentru chinezi este un ritm mic. Ei aveau ritmuri anuale de creştere economică de zece la sută sau chiar mai mari.

Î.: Dacă îmi aduc aminte şi România se lăuda cu ritmuri dintr-astea acum câteva decenii! Îmi aduc bine aminte?
R.: În perioada României cu eco­no­mie planificată se afirma acest lucru. Nu ştiu cât de adevărat a fost fiindcă se ra­portau producţii nereale, numai de dra­gul „îndeplinirii cincinalului în patru ani şi jumătate”, în condiţiile în care po­pulaţia stătea la cozi ca să-şi pri­mească raţia de alimente „stabilită ştiinţific”.

Î.: Dar, totuşi, cifrele arată o creştere economică, în anul trecut, de şapte la sută?!
R.: Aşa este, dar să vedem de unde pro­vine această creştere. Dacă pro­vine din eficienţa muncii atunci „Bra­vos Naţiune!”. Dacă provine din danii populiste, drept rezultanta unor măsuri administrative, care nu sunt sustenabile într-o economie de piaţă , atunci este un vis din care trebuie să ne trezim foarte repede.

Î.: Totuşi, este o creştere?!
R.: A rezultat din creşterea poten­ţialului populaţiei de a cumpăra, ca urmare a creşterii salariului minim, a punctului de pensie, a unor sporuri, deci venituri administrative. Aşadar, creşterea este rezultatul majoritar din consum.