• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Miercuri , 27 Iulie , 2016

Dialoguri virtuale / „Lebăda neagră” nu este chiar atât de rară în economie

(partea a treia)

 

Întrebare: Se cunoaşte că englezii, acum câteva sute de ani, au aplicat acest termen unor fenomene?!

Răspuns: Fraza lui Iuvenal era o expresie comună în Londra secolului al XVI-lea, era folosită ca o evidenţiere a imposibilităţii unui lucru.  Expresia londoneză e derivată din presupunerea Lumii Vechi că toate lebedele trebuie să fie albe, din moment ce toate consemnările istorice vorbesc doar de lebede albe.  În acest context, noţiunea de lebădă neagră era imposibilă, sau, în cel mai bun caz, inexistentă.

 

Î.: Actul de creaţie nu are limite, şi în acest caz....?!

R.: După ce exploratorul olandez Willem de Vlamingh a descoperit lebede negre în vestul Australiei (1697), termenul a început să fie folosit pentru a defini un lucru imposibil ce ar putea deveni posibil mai târziu. În secolul al XIX-lea, John Stuart Mill a folosit eroarea de logică a lebedei negre ca un nou termen de identificare a falsificării.

 

Î.: Pentru a înţelege mai bine fenomenul „Lebăda neagră”, să mai treceţi în revistă cumulul celor trei noţiuni care caracterizează fenomenul, respectiv: „raritate, „impact” extrem, şi previzibilitatea retrospectivă (dar nu şi prospectivă).

R.: Mai întâi, este o extremă, fiindcă se găseşte în exteriorul aşteptărilor normale, deoarece nimic din trecut nu poate indica, în mod convingător, posibilitatea apariţiei sale. În al doilea rând, produce un „impact” extrem. Iar în al treilea rând, în ciuda statutului  de eveniment extrem, natura umană ne face să producem explicaţiile necesare justificării apariţiei sale doar după apariţia sa, făcând evenimentul să pară previzibil şi explicabil.

După prima apariţie consemnată a evenimentului, acesta este raţionalizat retrospectiv, ca şi cum era de aşteptat să se întâmple;  în sensul că datele relevante erau disponibile, dar nu au fost luat în considerare în momentul calculării riscurilor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru percepţiile personale ale indivizilor.

 

Î.: De ce oamenii sunt surprinşi sau recunosc cu greutate rarul şi noul?

R.: Deoarece suntem obişnuiţi să extindem cunoştinţele şi experienţele actuale spre evenimente şi experienţe viitoare. Totodată cea mai mare parte din educaţia noastră, atât formală cât şi de alt tip, se bazează pe cunoştinţele istorice ce ne-au fost oferite „forţat” de către alţii. Este adevărat că acest lucru este oarecum necesar pentru învăţat, altminteri o acceptare necondiţionată a oricărui eveniment ar fi inutilă.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.