Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 26 Ianuarie , 2018

Dialoguri virtuale / Homo economicus cu două aripi

de Stefan Gonczi

Întrebare: Lăsând la o parte societatea deschisă de care am făcut vorbire să vedem ce este societatea informaţio­nală?!

Răspuns: Este societatea caracterizată prin democratizarea informaţiei, comu­nicării, înţelegerii şi cooperării. Omul este în centrul atenţiei. Preocupările specialiştilor se îndreaptă, în esenţă, către ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale cetăţeanului, către dezvoltarea şi stimularea sa intelectuală prin facilitarea accesului la cunoaştere. Iniţiativa „Societatea informaţiei glo­bale” aparţine summit-ului şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor G7 de la Napoli, din 1994.

Î.: Au urmat şi alte reuniuni?
R.: Un an mai târziu, în 1995, Con­ferinţa pentru Societatea Informa­ţională, desfăşurată la Bruxelles, a suscitat numeroase discuţii asupra imple­mentării unei infrastructuri informa­ţionale competitive, la nivel planetar.
În anul 1996, a avut loc, la Praga, Fo­rumul ţărilor din Uniunea Europeană şi din Centrul şi Estul Europei asupra Societăţii Informaţionale, unde s-a con­cluzionat, printre altele: „Socie­tatea Informaţională face posibilă crearea de noi servicii si activităţi bazate pe tehnologii moderne de prelucrare a informaţiei şi telecomuni­caţiilor; acestea vor avea impact asupra tuturor sectoarelor economice, administraţiei publice şi vieţii culturale şi sociale ale cetăţenilor”. „Declaraţia de la Tartu” – Estonia, adoptată la 31 mai 1977 preciza: „Era informaţională se adresează oamenilor şi în nici un caz nu are un caracter strict tehnologic”.

Î.: Putem să sintetizăm concepţia actuală privind legile care guvernează lumea?
R.: Se pot sintetiza în trei concepte: democraţia, toleranţa şi empatia.

Î.: Care sunt criticile aduse acestor concepte?
R.: Tendinţa creării unei „ţări a făgăduinţei” fără legi; înlocuirea iubirii cu teoria democraţiei, toleranţei şi interpretarea acestora numai în folosul propriu şi absolutizarea iubirii de sine.