Dialoguri virtuale. Economia şi comportamentul uman (IV)

(partea a patra)

Întrebare: A. Smith, unul din creatorii ştiinţei economice moderne, a ajuns la problematica „avuţiei naţiunilor… naturii şi cauzelor ei” prin studiul „sentimentelor morale”, în opera acestuia nu se găseşte nimic care să semene cu concepția lui Mill despre homo oeconomicus?
Răspuns: La Smith, oamenii acţio­nează în funcţie de ceea ce consideră ei că este interesul lor, însă acest interes personal nu este niciodată asi­mi­lat cu scopurile exclusiv pecuniare, ci poate la fel de bine să fie o problemă de onoare, ambiţie, stimă socială sau dorinţă de putere, nu doar de bani.

Î.: Au fost şi critici la adresa homo oeconomicus?!!
R.: Sintagma homo oeconomicus a fost criticată de unii economişti şi cercetători din ştiinţele sociale pe baza unor argumente logice, a unor observaţii empirice şi a unor analize interculturale. Modelele construite pe baza conceptului homo oeconomicus presupun că agenţii economici (consumatori, întreprinderi, gospodării familiale etc.) își adoptă deciziile astfel încât să-şi maximizeze propria funcţie de utilitate. Or, se pune problema ce anume îi face pe agenţii economici să prefere ceva şi nu altceva. De aceea, recentul laureat al premiului Nobel, R. Thaler, a numit „Econ” acest model de comportament care îl înlocuieşte pe homo sapiens cu o creatură fictivă numită homo oeconomicus.

Î.: Care este relevanţa factorilor exogeni în judecata preferinţelor?
R.: Ştiinţa economică a acceptat mult timp ipoteza că factorii care determină preferinţele sunt exogeni: de gustibus non est disputandum. Pornind de la această ipoteză şi de la alte câteva presupuneri rezonabile, cum ar fi aceea că mai mult este preferabil față de mai puţin, ştiinţa economică a formulat în cursul timpului numeroase predicţii cu privire la comportamentul economic al indivizilor și la evoluția viitoare a sistemelor economice, dintre care multe au fost confirmate de faptele de observaţie. Acest succes
i-a făcut pe unii economiști să adopte în dezbaterile economice criteriul metodologic al infirmabilităţii formulat de K. Popper.

Î.: Noua „revoluţie economică” are trimiteri spre etică?
R.: Autorii angajaţi în noua revoluţie susţin totuşi că, atunci când adoptă decizii economice, oamenii nu iau în considerare doar variantele care le convin cel mai mult. Ei se întreabă, de asemenea, dacă ceea ce urmează să facă este bine sau rău. Cu alte cuvinte, oamenii își adoptă deciziile econo­mice inclusiv în funcţie de valorile morale: bine şi rău, adevăr şi min­ciună, echitate şi discriminare, libertate şi constrângere etc.