Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 13 Septembrie , 2021

Dialoguri virtuale. Droguri, bani şi puțină istorie

de Stefan Gonczi

(a doua parte parte)

Întrebare: Imperiile care domină sau încearcă să domine la un moment dat lumea, lume în permanentă extincție, vor să dirijeze tot ce-i palpabil şi mai nou şi nepalpabil în societate?!
Răspuns: Să amintim înființarea a două companii: Compania olandeză şi cam în acelaşi timp engleză a Indiilor de est, secolul XVII, la care devin nu numai participanți la afa­cere, ci şi inițiatori, organizatori, acționari, germenii concreți ai EF.
Î.: Lupta pentru supremația comer­țului cu droguri a început cu războaie?!
R.: Să începem cu cele două răz­boaie ale opiului din China, Primul 1829 – 1842, al Doilea 1856 – 1860. Europenii, inițiatorii războaielor, erau în conflict cu o țară imensă ca teritoriu, China, suficient de dez­voltată din punct de vedere economic, dar slab dotată din punct de vedere militar. Dinastia condu­că­toare a acelei perioade, conștientă de incapacitatea ei de apărare, s-a simțit obligată să-şi deschidă granițele față de invazia de mărfuri venite din occident, respectiv comerțul liber, pentru a se dota militar, prin importul de armament.
China a permis ca opiul realizat ieftin în India să intre în țară și prin aceasta premergătorii EF au reușit să inunde China cu opiu, morfină, he­roină, astfel că o treime din popu­lația Chinei a devenit dependentă de consumul de opiu. S-a realizat o afacere uriașă, astfel că EF, cu banii strânși, a reușit să cumpere inclusiv guverne.
Î.: Pe lângă India, locația inițială a producerii opiului au apărut şi alte zone de producție?
R.: Condițiile militare, economice şi conjuncturale, inclusiv războiul din Vietnam, a creat posibilitatea înfiin­țării unor culturi vaste de opiu în triun­ghiul Burma, Laos  şi, parţial, China.
Î.: Cum s-a ajuns în această situație?
R.: Se cunoaște istoria războiului civil din China. Era războiul dintre Mao Zedong ( 1893 – 1976 ), cu armata lui „roşie” şi Ciang Kai-Shek (1887 – 1975 ) comandantul Kuomintang  (formațiune politică naționa­listă, primul partid politic chinez, după model occidental, fondat în 1921). Mao Zedong a reuşit să rupă în două Kuomintang-ul, o parte din trupe a fugit în Formoza, Taivanul de astăzi şi a format guvernul civil al Republicii chineze, cealaltă parte a trupelor a rămas izolată în zona su­dică a Chinei, respectiv în triunghiul: Burma, Laos şi China de sud.