• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 16 Decembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 23 Martie , 2018

De la Mănăstirea Nicula, în lumea mitică a primadonei Giselle

Monica POP

 

Pentru o generație dependentă de tehnologie, shopping ori showbiz, un popas de rugăciune la mănăstire într-o zi însorită de martie, apoi alte două ore consumate la un spectacol de balet, în lumea romantică a prinților de odinioară, pot părea o alegere cel puțin stranie de petrecere a timpului liber. La fel de ciudată ar părea chiar și pentru trăitorii docili și resemnați ai unei lumi „pe dos”, alimentate zilnic, și cu atâta generozitate, de pseudovalori.



Părintele Florin Codrea de la Bi­se­rica Ortodoxă „Buna Vestire“ din Baia Mare, cu deschiderea și naturalețea caracteristice, vine să contrazică niște prejudecăți, printr-o nouă provocare: o excursie inedită de o zi oferită gratuit copiilor de la școlile „Ivasiuc” și „Cantemir” -  ce presupune un scurt pelerinaj la Mănăs­tirea Nicula, urmat de un spectacol rea­lizat de Ansamblul de Balet al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
Emoții pentru cei peste 50 de elevi de vârste diferite, de la școlile „Ivasiuc” și „Cantemir”, implicați în proiectul „Bucuriile micului creștin”, derulat an de an de părintele Florin Codrea, în colaborare cu Asociația Cultural-Creș­tină Martyria, aparținătoare parohiei. Ex­cursia caritabilă de o zi promisă copiilor - ce include de data asta și un bilet la un spectacol romantic de balet, susținut pe celebra scenă a Operei din Cluj - stârnește curiozitate mai ales în rândul dascălilor însoțitori de la cele două școli băimărene de cartier, sceptici la im­pactul care l-ar putea avea asemenea ie­șiri culturale asupra unor copii nedes­părțiți de iPhone și aparent insensibili la ce se întâmplă în jurul lor.
Rugăciunea de dinaintea plecării în excursie, rostită împreună cu părintele de suflet, Florin Codrea, este urmată de un prim popas de reculegere la Mănăs­tirea Nicula, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania.
Rugă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
Dacă în jurul altor locuri sfinte cunoscute din țară comerțul de tot felul a luat amploare, la Nicula, un loc emblematic ce a dat Ardealului o mulțime de icoane pe sticlă devenite faimoase în țară și străinătate, totul șochează prin simplitate. În bisericuța de lemn, veche de aproape cinci secole, părintele stareț le vorbește copiilor despre rolul și rostul icoanelor și al iconarilor în spațiul creștin ortodox. Copiii ascultă cu nedisimulată atenție, poate și pentru că tehnica picturii tradiționale nu le e întrutotul străină, ei înșiși fiind cooptați, alături de pictori iconari băimăreni, în mici ateliere de pictură pe sticlă, improvizate chiar în incinta Bisericii de-acasă, „Buna Vestire”.

Cu însuflețire și dragoste duhovni­cească, părintele stareț amintește de vremurile de neliniște și durere pe care le-a parcurs Biserica, monahii și mirenii locului, ei găsind salvarea și ocrotirea în cea care mijlocește și își arată continuu dragostea ei nebiruită față de omenire, Maica Domnului. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Sfinte, cunoscută pentru puterile ei tămăduitoare, este adă­postită în biserica de piatră din incinta mănăstirii. Purtând cu sine trista istorie a peregrinărilor, dar și un mister ireductibil, Icoana Maicii Îndurerate pare să-și reverse în jur infinita iubire și milostivire, sub privirile inocente ale pruncilor așezați în șir, cuminți, la rugăciune. Gânduri se amestecă într-un tot al conștientizării zădărniciei lucru­rilor efemere...
Ești trezit din reverii de generozitatea, naturalețea și modestia - caracteristice monahilor din locuri ce par uitate de vreme - cu care părintele stareț își invită oaspeții la masa de prânz. Doar că grupul se dispersează rapid, iar câteva fete sunt greu de găsit. Cu smartphone și aparate foto moderne atârnate la gât, s-au retras discret să își facă... ultimele selfie-uri în fața mănăstirii.
Întâlnirea cu Giselle, după un joc de-a v-ați ascunselea prin mallul clujean
Și cum spectacolul de balet promis în­cepe doar la o oră târzie, un joc de-a v-ați ascunselea, combinat cu un shopping de chilipiruri, prin mallul clujean, e bine­venit. De altfel, întâmplările și mo­men­tele cele mai neînsemnate sunt trăite adesea cu cea mai mare voluptate și fervoa­re de copii (și poate, uneori, și de adulți).
Clipele de hoinăreală se scurg repede, pentru a trăi emoția primului contact cu maiestuoasa sală a Operei din Cluj. Se renunță la iPhone sau la alte aparate deștepte, iar următoarele două ore vor fi consumate doar în intimitatea actului artistic, alături de soliștii și Ansamblul de Balet al Operei Naționale Române Cluj. Totul decurge într-un firesc dezarmant, iar curiozitatea copiilor depășește cu mult așteptările adulților.
Atenți la ce se petrece pe scenă, micii spectatori par cu totul captivați de povestea tragică a dansatoarei Giselle. Mai mult, durerea din dansul cathartic al artistei, care își ia, indiscutabil rolul în serios, este transpusă, parcă într-un oftat prelung al copiilor, în momentul în care tânăra balerină moare... din prea multă dragoste.
Prin implicarea desăvârșită în rol a primadonei Giselle (talentata ba­lerină Andreea Jura), prima parte reu­șește să-l capteze chiar și pe un necunoscător al actului artistic.
„Ce frumos dansează balerina! Dar sfârșitul a fost așa de trist! Păcat!”, se aud comentariile micilor spectatori, în pauza dintre cele două acte, conștienți că povestea tragică a Gisellei ar putea fi a oricărei tinere, ea neținând cont de vremuri sau circumstanțe.
Actul al doilea al piesei, mult mai complex, reușește să-i transpună vizibil pe micii, dar și pe marii spectatori în atmosfera mitică, patronată de crăiasa ielelor, Myrtha. Decorul se schimbă, devine un loc sumbru, bântuit de sufletele triste ale tinerelor nenuntite, dar care, paradoxal, atrage prin clar-obscuritate și mister. Juna Giselle (excepțională dedublare!) este transpusă acum într-o siluetă stranie, un spirit ce apare și dispare. Ea pare să fie pretutindeni și nicăieri, amăgindu-și iubirea prin aleile cimitirului. Dansul, un dans al amintirilor dincolo de moarte, este istovitor, iar iubirea se dovedește, încă o dată, mai puternică decât moartea.
Aplauze la scenă deschisă... Sub presiunea unei ore târzii, copiii, entuziaști, schimbă ultimele impresii.

Părintele Florin pare să fi câștigat pariul cu sine și, implicit, cu o generație aparent irecuperabilă, prinsă în chingile tehnologiei și ale falselor valori. Chiar și pentru o zi, o dublă experiență - sacră și profană - a fost trăită intens și primită cu infinită bucurie. E o dovadă că doar cu deschidere, bunăvoință și nemărgi­nită iubire, timpul pare să mai aibă încă răbdare... chiar și cu o generație iPhone, dintr-un cartier băimărean mărginaș. 
 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.