Cum a apărut Consiliul Județean Maramureș între războiul politic și nevoile maramureșenilor

În 1992, după complicatul proces de constituire al filialelor de partid maramureșene, s-au ales cei 45 de consilieri județeni din rândul cărora a fost ales primul președinte post decembrist, al CJ Maramureș. Era în partea de început a anului 1992, un proces ce a avut loc în toată țara. Totuși, excepțiile s-au numit Maramu­reș și Mureș. Aici lucrurile au tărăgănat din motive politice. Nu a existat o înțelegere între partide, în general, și între UDMR și partide, în mod particular. Apoi, primul președinte al CJ, Ioan Dulf a fost demis după un an de zile. Motivul acestei demiteri este următo­rul: Dulf a fost într-o delegație în Po­lonia, dacă nu greșim, loc în care s-au format euroregiunile. Dulf, fără un mandat din partea guvernului, a politi­cului ce conducea țara, a semnat pentru constituirea euroregiunii din care urma să facă parte și Maramureșul. A urmat un scandal ce a dus la demiterea lui Dulf.

Demiterea lui Dulf a coincis și cu înpăr­țirea puterii din județ. Admi­nis­trația județeană s-a rupt în două, formându-se Consiliul Județean și Prefectura.
A urmat Decebal Traian Remeș cu un mandat de un an și ceva, după care a fost ales Călin Matei cu un mandat până la alegerile din 1996. Matei a fost la vremea respectivă cel mai tânăr președinte de CJ.
Perioada 1992-1996 a fost cea mai tulbure, plină de evenimente. A fost momentul de formare a administrației, de rodare, au fost primele decizii care au avut efecte pentru toți maramu­reșenii. Remeș ne-a povestit o parte din probleme și întâmplări. 

„Eu nu am candidat din proprie ini­țiativă pentru a deveni consilier jude­țean. Eram membru PNL și am aflat că la partid va fi o ședință în care vor fi desemnați liberalii din CJ ce vor dori funcții. Ajuns la ședința de partid, am aflat că suntem cinci liberali din cei 11 consilieri ai Convenției Democrate, restul fiind țărăniști care pot pretinde funcții. Am mai aflat că propuneri pentru vreo funcție de președinte sau vicepreședinte nu pot face decât țărăniștii, datorită numărului mai mare de consilieri. Așa s-a convenit. Pentru funcțiile de conducere la Comisii aveau de gând să obțină două Comisii. Au fost desemnați domnii Nistor și Maxim. Nu m-a interesat componenta de conducere a CJ. În ziua în care era stabilită formarea Consiliului Județean ne-am întâlnit la Convenția Democrată, noi și țărăniștii. Țărăniștii nu aveau încă fixat un candidat pentru funcția de vice­președinte. Unul Buxbaum era șeful partidului la nivel județean. Întâlnirea a avut loc la Oaza Italiană. Traversând platoul spre Consiliul Județean, fără candidat, eram conduși de Buxbaum și de un domn Glodeanu, senator țărănist. Mai era primarul de Sighet, Filipciuc. La trecerea de pietoni, Glodeanu a spus că i-a sugerat lui Buxbaum să mă propună, din partea Convenției, vice­președinte. Am întrebat și mi s-a explicat că este o funcție în care nu trebuie să fac mare lucru. O dată pe lună trebuie să particip cu cei din conducerea CJ la conducerea ședințelor”, ne-a spus Decebal Traian Remeș.
Alegerera lui Remeș ca vicepreședinte al CJ a produs discuții cu liberalii din PNL Maramureș. Noul vicepreședinte era director la Ramira și aproape o lună a fost la fabrică unde erau anumite probleme. La prima ședință de CJ a aflat că trebuie să opteze între funcția administrativă și cea de la Ramira. Era indecis, dar problemele de la Ramira (cu niște acuzații de vânzare a unui strung etc.) l-au determinat pe Remeș să aleagă. El a mers la minister, la Bu­cu­rești, pentru a vedea situația acuza­țiilor ce i s-au adus. Ministrul de atunci nu a dorit să îi spună cine a dat infor­mația eronată.
„Strungul era vândut într-adevăr de Ramira, dar în urmă cu nouă luni, când eu nu eram încă angajat acolo. Minis­trul a scos dosarul, l-a răsfoit și mi-a spus că ei își protejează  informatorii. L-am băgat în «aia mă-sii» și am plecat. Am renunțat la Ramira și am venit la CJ pe funcția de vicepre-șe­dinte”, a spus Remeș.

Fostul ministru a povestit și procesul prin care a fost ales Ioan Dulf, primul președinte al CJ și felul în care cei care l-au susținut, FDSN s-a transformat în două partide, o parte a mers cu Ion Iliescu, devenind ulterior PSD-ul de astăzi, iar o parte a mers cu Petre Roman. Ioan Dulf fiind prins între cele două grupări. Conducerea CJ era: Ioan Dulf, președinte; Teodor Ardelean, de la PUNR; Traian Decebal Remeș, susținut de Convenție și... În primele opt luni nu a făcut mai nimic, avea secretară, mașină cu șofer, dar nu avea atribuțiuni. După armonizarea relațiilor de la conducere, Remeș a intrat în activitatea concretă. S-a ocupat în acea perioadă cu organizarea a „75 de ani de la Unire”. O manifestare importantă, la care a reușit, pentru prima dată și singura de până acum, după cum spune el, să îi aducă la aceeași masă pe cei doi episcopi maramureșeni, cel greco-catolic și cel ortodox.
A urmat demisia lui Dulf.

„Deși am simțit tensiunea mai de demult între Liviu Doru Bindea, prefect și Ioan Dulf la începutul anului 1994, lângă Bindea au venit și oameni de-ai PD-ului vremii, partidul lui Roman. Îl sfătuiau pe domnul Dulf să plece, să își dea demisia. Au venit de la Secreta­riatul general al guvernului delegați să își dea demisia. L-au chemat la Bucu­rești, l-au terfelit la o întâlnire a președinților de Consilii Județene. Au spus că nu își vede de treabă, că vrea să dea Maramureșul la unguri, polonezi și slovaci. Făcuse o delegație pe nu știu unde și nu știu ce s-a întâmplat acolo. În final, domnul Dulf și-a dat demisia”, ne-a spus Remeș.
A urmat o altă poveste interesantă, cum au fost alese can­didaturile pentru fotoliul de președinte. Cert este că Remeș a fost ales până la urmă. A avut un mandat de mai bine de un an. În perioada mandatului, Remeș a dat aprobările pentru cotele de gaz, ceea ce a dus la creș­terea numărului de solicitanți pentru a renunța la serviciile GAMA, ope­ra­torul care furniza apă caldă și încălzire în Baia Mare. În scurt timp, băimărenii au renunțat la încălzirea centralizată și au pus centrale de apartament. Remeș a fost acuzat că distruge GAMA și că împiedică dezvoltarea industriei, apăruseră țevi izolate care ar fi mers la încălzirea centralizată. După această perioadă, Remeș a plecat la o bancă unde s-a angajat până la perioada în care a revenit în politică și a ajuns și ministru. Dar asta este o altă poveste.

În 1996 a fost ales, în urma unui proces democratic, Teodor Lupuți. „În primul rând, a fost primul mandat care a durat patru ani de zile. Apoi, a fost o problemă interesantă legată de echilibrul existent în Consiliu. Era 21 la 20, numărul de voturi la alegerea condu­cerii CJ. Pe de altă parte, partidul care mă susținea (PD n.red.), mă susținea și nu prea. Aveam patru consilieri. S-a dorit, la un moment dat, să se facă o coa­liție cu PSD. Atunci mi-am dat demisia din poziția de președinte al fi­lialei de partid.
Pe partea de 21 de voturi erau Con­venția și PD-ul și independent. De fapt, alegerea conducerii CJ a avut două trepte. În prima s-au făcut alegeri în in­te­riorul celor 21. Cei trei care am ajuns ulterior colegi în conducerea CJ, am dorit să fim președinte. Și eu și Pamfil Berceanu și Călin Vintilă”, ne-a spus Lupuți.
În urma alegerilor și la propunerea lui Remeș, s-a mers pe o formulă ce l-a dat câștigător, după multe ore și cu aportul UDMR, pe Teodor Lupuți. Acesta ne-a povestit și despre presiunile venite din partea secretariatului guvernului, de la celebrul Octav Cozmâncă, pentru a re­nunța. Dar a făcut un mandat întreg. Lupuți a spus că s-a înțeles bine cu vice­președinții și că a încercat prin alocarea fondurilor către primării să se facă lucrări de care era nevoie, de la introducerea apei, a canalizărilor și a gazului. Are și regrete.
„Sigur, poate că am greșit în orientarea investițiilor. Fiind de la țară, am zis să facem investiții la țară, se vor dez­volta... Așa s-a introdus apă, gaz. Cred că este un domeniu în care am dat greș. Nu puteam ști atunci că tinerii vor pleca spre oraș, spre alte zări. S-au făcut niște lucruri care ar trebui să existe, dar care nu și-au dovedit eficiența”, a spus Lupuți.
A urmat Alexandru Cosma în mandatul 2000-2004. Un mandat interesant, dar care nu s-a remarcat prin ceva anume.
Din 2004 a fost ales Marinel Kovacs.

„A fost un mandat mai interesant prin prisma faptului că atunci, toate Con­siliile Județene erau puse în fața unui fapt mai deosebit și toate autoritățile din România, de fapt. Se făceau pre­gătiri pentru aderarea noastră la UE. A fost o provocare și la nivel județean! Au trebuit pregătite unele proiecte pentru ca, în 2007, să se intre la finanțarea proiectelor din mandatul fi­nan­­ciar 2007-2013”, ne-a explicat Ko­vacs. Tot în acea perioadă s-a vorbit des­pre Aeroportul Internațional, a și fost o cursă Baia Mare-Viena. S-au pus bazele poveștii cu gestionarea deșeu­rilor.
Mircea Man este cel care a dus mai departe conducerea CJ în mandatul 2008-2012.
Mandatul lui Man a fost interesant prin lupta politică între partea social-demo­crată și el, dar și multe înțelegeri atipice între anumite formațiuni politice. A fost o bătălie pentru putere. „Mandatul meu a fost interesant și pentru că am fost primul președinte de Consiliu Județean ales în mod direct”, a spus Man.

Mandatul lui Zamfir Ciceu, 2012-2016,  a fost mai liniștit din perspectiva luptei politice. Se intrase într-o oarecare ru­tină administrativă. În actualul mandat, de remarcat că s-a revenit la alegerea președintelui din rândul consilierilor, iar Gabriel Zetea a de­venit preşedintele CJ Maramureş.

Iubirea de Maramureş
 

Teodor Ardelean a fost vicepreşedinte la începuturile CJ Maramureş şi îşi aminteşte perfect acele vremuri.

„Ținut cu toate formele de «existență și ființare» (Heidegger) bine întreținute de o ancestralitate încă viguroasă, Maramureșul se privește astăzi în oglinda faptelor trecute, spre a așeza concluzii folositoare pentru viitor. De fapt, niciodată o privire retrospectivă nu este un scop în sine, ci un reper de formulare a unor comparații apte de a sluji, ori ca modele pozitive, ori ca evadare din incinte malefice.
Așadar, avem în funcțiune, de 25 de ani, o instituție gândită încă din vremea lui Cuza și care își șlefuiește pe traseul său cronologic felul de a înțelege nevoile și de a «proiecta» măsurile pentru a compatibiliza relația dialectică dintre «aleși» și «alegători».
Din păcate, cu toată legislația impregnată mereu de ajustări coe­rente, România este în înțelegerea și interpretarea legilor și reglementărilor, o «țară feudală». Unii lideri au pus în practică măsuri stimulative, alții, dimpotrivă, coercitive, în situații de aceeași natură. Nu s-a putut impune un corset legislativ omogen care să armonizeze rezultatele alegerilor cu algoritmul funcțiilor. Într-adevăr, într-o democrație, o majoritate de cincizeci la sută plus un vot poate decide (dispune, subordona, anula etc.) o altă parte aproape la fel de mare dintr-un aranjament ce s-ar dori «colocvial» și «colegial». Singurele alegeri de demnitari cu adevărat echilibrate au fost în 1992, când Ioan Dulf, reprezentând FSN, a dobândit funcția de președinte, iar Decebal Traian Remeș, Virgil Chifor și subsemnatul am fost desemnați vicepreședinți. În lege spunea «doi vicepreședinți», dar Guvernul a acceptat această excepție, motivată de noi cu argumentele că «altfel nu se poate instaura pacea în județ». Am fost și eu printre «regizorii» acestei formule inedite, ce a continuat algoritmul de distribuire a mandatelor cu funcțiuni de lideriat în stabilirea componenței Delegației Permanente și conducerea comisiilor de specialitate. Nu e o «lăudăroșenie» mărturisirea de față, pentru că în această lucrare au fost implicați toți cei 45 de consilieri. Ideea mi-a aparținut și mă mândresc și acum cu această «fereastră de iluminare», dar, pe rând, și Dorel Cherecheș de la MER, și domnul Remeș de la PNL, și Anton Rohian de la PDAR și Buxbaum de la PNȚCD au achiesat la această soluție. Drept urmare, toate hotărârile au trecut apoi fără emoții, dar evident cu «dezbatere de idei».
În opoziție față de acele momente aici invocate au fost altele, eficientizate prin maleficiență, unde invalidarea fără motive temeinice a unor consilieri a dus la stabilirea unor conduceri nereprezentative, fapt ce a grefat activitatea pentru destul de lungi perioade ce s-ar fi dorit fertile. Nu voi exemplifica, spre a nu umbri părțile bune ale lucrurilor săvârșite, uneori chiar de către cei ajunși în frunte prin acele «aranjamente». E o dialectică subtilă, democrația românească dovedindu-se și prin aceste «exerciții» foarte originală. O caracteristică mai rar întâlnită la nivelul țării vizează faptul că la noi în Maramureș, în șirul președinților de Consiliu Județean, nu a avut loc nici o repetitivitate. La vicepreședinți au fost astfel de «multiplicări» de mandate, dar niciun președinte n-a reușit să mai acceadă la această demnitate ulterior. Poate că unii nu și-au dorit, dar  cred că și dacă și-ar fi dorit n-ar fi reușit. Nu știu de unde vine această «notă distinctivă», dar cred că e un aspect pozitiv pentru a dobândi un bun coeficient de «democratizare».

Mai cred, de asemenea, că, spre deosebire de alte județe, n-am avut cazuri flagrante de «corupție politică și administrativă» în rândul demnitarilor județeni. Probabil că a jucat un rol important tipul de opoziție a partidelor excluse de la «masa bucatelor». Sau poate că am avut o presă mai activă, mai vigilentă, mai implicată, mai acidă… Calitatea unei guvernări nu este dată doar de potențialul celor aflați «la putere», ci și de forța de «a se opune a celorlalți». Îmi amintesc cu plăcere de toate luările de poziție ale lui Dumitru Matei, Gheorghe Șimon, Călin Matei, Anton Rohian, Gabriel Zetea în mandatele în care am avut privilegiul să le fiu coleg (2000-2004; 2008-2012; 2016 - în prezent). E un spectacol fascinant și actualul «plen» de Consiliu Județean, iar rolul meu este mereu «întreținut» fie de replici pătimașe, de amestecurile «jocurilor de rol», de încrâncenările partizane, fie de împăcările de tip «pupat toți Piața Independenței»… Căci e o viață activă și dinamică, aici în forumul aleșilor maramureșeni. Mai ales în comisiile de specialitate. În plen, de cele mai multe ori se intervine și pentru «interes politic», pentru a sensibiliza presa, căreia, de câțiva ani buni, îi convine foarte mult să stabilească orizonturile agendei publice, sau pur și simplu pentru spectacol de divertisment ce poate avea loc și într-o astfel de arenă. Afirmările egocentrice sunt firești în politică, precum firească este și «credința» unora că «lumina vine de la București».

În final, mărturisesc sincer că și eu sunt de părere că trebuie făcut totul pentru Maramureș! A fost o lozincă electorală și a devenit un etalon. Iar președinții care se pot mândri că aduc cele mai multe resurse în județ, că deschid cele mai fecunde căi de dezvoltare, că armonizează vechile discrepanțe, între zone și locuri, au prin faptele lor dovada că IUBESC MARAMUREȘUL cu adevărat. Iar această iubire este un fior pozitiv, o emoție sublimă și o cale de afirmare a patosului și ethosului personal. O altă variantă a sintagmei «prin alții spre sine»!
Și pentru că la final de mărturisire trebuie să fiu elevat și elegant, voi spune, din condiția mea de «simplu consilier județean»: «Domnilor consilieri de ieri și de azi, fie-vă aducătoare de bucurie amintirea
tuturor faptelor bune pe care le-ați săvârșit, știute mai mult sau chiar neștiute, în numele unui mandat de mare prestigiu în comunitatea maramureșeană!»”, a spus Teodor Ardelean.