Cu ce a impresionat Maramureșul la Marea Unire de la Alba Iulia

Delegația maramureșenilor de la Marea Unire de la Alba Iulia a fost atipică din mai multe puncte de vedere și tocmai pe aceste detalii ne-am propus să ne concentrăm de această dată. Din fericire, maramureșenii și-au dus cu ei și doi jurnaliști: pe Ioan Bilțiu Dăncuș (care a fost și reprezentantul dascălilor mara­mureșeni la Marea Unire) și pe Ioan Bârlea, ale căror articole din „Sfatul” ne-au scos la lumină o serie de picanterii despre care, în ziua de azi, în mod sigur nu s-ar mai fi știut. Scriitorul dr. Nicoară Mihali a pornit o cercetare pe acest subiect pentru a documenta o carte ce va apărea în acest an, din care ne-a oferit câteva aspecte inedite.

„După o serie de cercetări, am depistat 73 de participanți din Maramureș cu țările Lăpuș, Chioar și Codru, la care dacă adăugăm și Oașul care a fost de partea noastră, am avea peste 100 de participanți cu drept de vot la Alba Iulia. Ceea ce înseamnă că devansăm județele Alba, Arad, Bihor, Caraș Severin și Hunedoara. Iată că, de pe această poziție, Maramureșul s-ar fi aflat pe primul loc din punct de vedere numeric în fruntea celor care au mers la Alba Iulia. Sunt foarte multe detalii interesante pe care am să le adun în cartea care va apărea în toamna acestui an. De exemplu, m-am oprit asupra lui Mihail Costea, un cojocar provenit din Vișeu de Sus, născut în 1886 și mort în 1986. Deci omul acesta a trăit 100 de ani și are o poveste extrem de interesantă, fiind participant la Marea Unire. După cum spune dr. Ilie Gherheş în cartea «Maramureșenii și Marea Unire», el consideră că Maramureșului i se rezervă un loc de «prințesă a istorio­grafiei românești». Acest lucru l-am descoperit și eu în cercetările mele, pentru că maramureșenii sunt primii care au deschis defilarea la Alba Iulia, datorită frumuseții costumului lor popular, datorită prezenței ceterașilor, a mirilor, a preoților și a soldaților pe care i-au dus cu ei. A fost un adevărat «batalion» care a făcut cinste Maramureșului la Alba Iulia. De asemenea, Maramureșul a avut cel mai mare steag la Alba Iulia. Acest steag a fost donat de către egumenul Mănăstirii Bixad, Augustin Maxim, care a fost realizat de călugării Mănăstirii Bixad în aproape o lună de zile. Apoi, îl găsim pe Ioan Pop a Tomii, este un săpânțean care avea înălțimea de doi metri și zece centimetri și a fost cel mai înalt stegar de la Alba Iulia care a purtat cel mai mare steag, steagul donat de egumenul de la Bixad.
Mi-a reținut atenția în mod deosebit prezența la Alba Iulia a trei țărani din satul Inău, iar într-o după-masă am fost până în acest sat pe care îl recomand iubitorilor de inedit și frumuseți naturale. De aici, au plecat trei țărani, unul dintre ei era învățător, iar ceilalți doi foarte înstăriți, proprietari de vaci (Tudor Rus, Ioan Mureșanu și Victor Moldovan).
M-a surprins că tocmai trei țărani dintr-un sat anonim și neînsemnat din Țara Lăpușului, îmbrăcați frumos, pregătiți de defilare au ajuns și ei în Cetatea de la Alba Iulia.
Maramureșenii au deschis defilarea de la Alba Iulia, dar au existat și argumente: au avut cel mai mare și frumos stegar, cel mai mare steag, dar am fost și primii care am depus Credenționalele în Sala Unirii. Ni s-a dat acest drept. Faptul că noi am deschis defilarea le-a adus,
într-un fel, nemulțumire moților din Alba, dar și celor din Arad, Bihor și Zarand. Și ei erau aproape de Alba Iulia, patrioți adevărați, cultivatori de patrio­tism sincer și curat, dar n-au avut ce face și au acceptat măreția și frumusețea delegației din Maramureș.
Dar să vedem și felul cum au ajuns să fie maramureșenii atât de bine organizați și pregătiți. Într-un protocol de constituire al Consiliului Național Român din 22 noiembrie 1918, la ora 11.00, 300 de fruntași ai Maramureșului Istoric cu vreo 5 mii de participanți se întâlnesc la o mare adunare la Sighetu Marmației. În acest protocol, se precizează o mulțu­mire adresată domnului Alexandru Cuza Anderco (din Borșa) pentru că a dăruit o sută de mii de coroane pentru constituirea Consiliului Național Român din Maramureș. Acești bani au susținut cheltuielile pentru o bună organizare, dar și deplasarea la Alba Iulia”, explică dr. Nicoară Mihali.

Scriitorul maramureșean Nicoară Mihali a făcut încă un pas în plus în ceea ce privește prezentarea istoriei și vine în fața publicului cu un proiect inedit: a pus în versuri momentele definitorii ale istoriei Maramureșului și implicarea mara­mu­reșenilor în Marea Unire. Volumul de versuri este intitulat „Borșa – Cămașa iubirii” și este tradus și în engleză, fran­ceză și spaniolă, urmând să fie prezentat în mai multe comunități românești din Europa, turneu din care se va întoarce în noiembrie din Spania. Asta, după ce volumul va fi prezentat la Viena, în Germania, în Franța și în Italia.

„Această carte surprinde măreția Mara­mureșului, pentru că vine o vârstă a esențelor când te întrebi ce ai iubit cel mai mult pe lume. Poezia îți oferă marea șansă de a purta un dialog cu istoria și cu locul nașterii tale, iar în cazul de față am refăcut în versuri povestea Borșei după întâlnirea cu scrierile lui Alexiu An­derco, tatăl celui care a donat acei bani Consiliului Național. Deci, în această carte, vorbesc într-un alt mod despre patriotism și despre istoria Borșei și a Maramureșului. Iar ca să relatez puțin din această carte voi reproduce câteva versuri: La Borșa se pregătesc căruțele de plecare. / Alexandru Anderco și-a spălat automobilul. / A pus pe bancheta din spate un cufăr cu 100 de mii de coroane / și doi sergenți înarmați stau
de-o parte și de alta a cufărului. / Pleacă spre Sighet să doneze banii Consiliului Național / 100 de mii de coroane este prețul frumuseții ei / când cobori pe scările istoriei / poartă un fel de mister. / Numai automobilul lui Alexandru Anderco trece măreț ... la Borșa e seară / Numai ea se așază în rama fereștii cu pielea catifelată în formă de nud.
Am decis să pun în versuri istoria Maramureșului, pentru că poezia este forma supremă de a te închina în fața Neamului tău. Pe ideea aceasta am mers și așa s-a născut acest volum de versuri.”

 

„Maramureșenii au deschis defilarea de la Alba Iulia, dar au existat și argumente: au avut cel mai mare și frumos stegar, cel mai mare steag, dar am fost și primii care am depus Credenționalele în Sala Unirii.
Ni s-a dat acest drept. Faptul că noi am deschis defilarea le-a adus, într-un fel, nemulțumire moților din Alba, dar și celor din Arad, Bihor și Zarand. Și ei erau aproape de Alba Iulia, patrioți adevărați, cultivatori de patrio­tism sincer și curat, dar n-au avut ce face și au acceptat măreția și frumusețea delegației din Maramureș”.
Prof. dr. Nicoară Mihali