Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 3 Decembrie , 2018

Coltu’ meu / Prietenul meu Doru

de Nicolae Teremtus

Prietenul meu Ilie Tudorel-Doru m-a sur­prins, plăcut, cu cele două expoziții de fotografie cu o tematică generoasă: Comorile României și Tezaurul viu. În aparență cam același lucru, în fapt, două expoziții diferite, dar la fel de interesante. Mă știu cu Doru de peste 30 de ani. La sfârșitul anilor ’80, împreună și alături de câțiva prieteni am pus la cale o mișcare artistică, culturală numită Maranova. De fapt, sălile de sus de la Casa Tineretului au rămas cu această denumire, Maranova. Pe vremea aia, el picta, au mai fost câțiva prieteni care făceau grafică și pictură din registrul artei vizuale de anticipație. Organizam audiții muzicale, cu discuri aduse de dincolo și benzi de magnetofon cu înregistrări interzise în circuitul normal al muzicii pe care tinerii o puteau asculta. În 1989 am organizat salonul național de artă vizuală. Organizarea evenimentului a durat destul de mult, dar a meritat. Au venit în Baia Mare mulți artiști importanți din zona artei vizuale de anticipație, din toate părțile țării. Am avut și o secțiune pentru literatură de anticipație. Și am avut și invitați de calibru. Cel mai important a fost Alexandru Mironov. La vremea respectivă era un personaj important în televiziunea română și a venit în Baia Mare cu condiția unui bilet de avion dus-întors, ceea ce am și făcut. Îl invitasem și pe C.T. Popescu, atunci președintele unui cenaclu de anticipație renumit din București. A venit Sorin Antohi din Iași și mulți pictori și scriitori din toată țara.
A fost o săptămână plină în care am avut și o expoziție de cărți de anticipație și de ştiinţă și tehnică. O expoziție care a trebuit aprobată de partidul aflat în toate. Cenzorul județului, Vasile Leschian a vizionat expoziția și a cerut, evident, și o fotografie, central, cu Ceaușescu. Până la urmă am pus un citat din Ceaușescu, ceva cu tehnică și știință. La deschiderea expoziției aveam tabloul lui Ceaușescu pus în spatele panourilor, în caz că ar fi fost o mare problemă lipsa de pe panou.
Atunci, Doru, cel care a fost pionul principal în toată organizarea manifestării, cocheta cu fotografia la un nivel de amator.
Anii au trecut, el a intrat în afaceri, nu prea mai pictează, în schimb de câțiva ani face fotografie la un nivel ridicat. Expozițiile de acum sunt un fel de încununare a anilor de fotografie artistică. Un cadou de Centenar!