Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 5 Februarie , 2016

Colţu’ meu / Nobila meserie a mineritului

de Nicolae Teremtus

Am fost la întâlnirea cu inginerii din minerit din mai multe motive. În primul rând, am retrăit şi eu, cu cei prezenţi, anii în care, după Revoluţie, s-a lucrat în draci. Nordul a dat aur şi argint, cupru şi plumb, aşa cum a făcut-o dintotdeauna. Adică nordul şi-a făcut datoria faţă de ţară, crezând că ea, ţara, îi va înapoia dăruiala prin drumuri, fabrici, locuri de muncă, nivel de trai mai bun. Am prins în anii de început în presă debutul decăderii mineritului, nu din motive tehnice sau de altă natură, ci pentru că deştepţii din Bucureşti au acceptat închiderea mineritului, a metalurgiei şi a industriei, în general.

 

Am devenit o ţară de consumatori şi de exportatori de minţi formate într-o perioadă în care se citea mai mult de o carte. Am mai fost şi pentru că acest sector economic ne-a oferit foarte multe subiecte de presă. Din categoria celor bune, dar mai ales a celor rele. Că şi mineritul are cozile sale de topor!

Şi am mai fost pentru că vin dintr-o zonă minieră, din Vale, şi cunosc din familie ce înseamnă să mergi în şut, iar cei rămaşi acasă să numere orele până se venea la suprafaţă. Minele de cărbuni sunt mai mari, mai spectaculoase, din punct de vedere vizual.

 

Îmi amintesc când pornea sirena, toată suflarea oraşului încremenea. Era ceva bai în mină. Femeile se strângeau în curte, aşteptând venirea soţilor. Familiile care nu aveau probleme, plecau tăcute spre casă, de multe ori înconjuraţi de copii. Cei cu pierderi, erau de multe feluri, plecau sau, după caz, cădeau în disperarea ce ţi-o dă neputinţa, sfârşenia pământului. Am asistat la multe astfel de drame printre vecini, cunoştinţe de-alor mei.

De-abia în anii de presă din nord am realizat cât de multe accidente aveau loc în mină în copilăria mea. O activitate periculoasă, incredibil de periculoasă, pentru care minerii şi inginerii, maiştrii şi toţi cei angrenaţi în activitate îşi puneau viaţa pe tavă zilnic. Doar cei care cunosc aceste lucruri pot aprecia corect ce înseamnă să fii miner, să lucrezi în minerit.

 

Mi-am amintit, în timp ce scriam, de celebrul lider de sindicat ce nu coborâse niciodată în minele nordului!