Colţu meu. Mafii mari şi mafii mici

Se tot vorbeşte de clanurile mafiote care ar fi pus stăpânire pe ţară. Tragedia de la Caracal a scos în evidenţă aceste clanuri. Nu că ele nu ar fi exis­tat! Dar dispariţia fetelor, cumva, a adus în discuţia publică acest feno­men. Din păcate, el există! Dar există de dinainte de 1989. Nu a fost inventat acum, nu a fost adus de demo­craţie, de UE, de NATO, sau mai cine ştie cine. În 1990, mafia din minerit lucra de zor la devalizarea unui sector economic ce se află la baza unei economii sănătoase. Şi sunt multe alte mafii ce au lucrat fără probleme într-o Românie ce oferea de toate hoţilor. Bani, bogăţii, alimente, scule, maşini, unelte, agricul­tură, chiar şi cultură. Şi nu trebuie să mergem departe, de toate sunt aici, lângă noi.
Discuţiile cu Nicolae Dicu au scos în evidenţă o parte din afacerile acestei mafii, a mineritului, ce a lucrat din 1990, de fapt de dinainte de 1989.
Toţi nenorociţii care au împărţit caşcavalul din minerit, lucrau în sistem dinainte de 1989. Iar după, normal că au continuat. Îmi amintesc de mafia din pieţele municipiului. Prin anii ’90, cine împărţea miliarde de lei obţinuţi în pieţe din puţinul ţăranilor veniţi cu marfă la vânzare? Mafioţii, evident! Dar la braţ cu politicieni
de-ai locului. Unii şi-au construit hote­luri, alţii case şi fabrici, care du­pă cum l-a dus capul. Ţăranii, obiş­nuiţi cu acest sistem, au devenit, la rândul lor, mafioţi, din ăia mai mici. Se vorbeşte acum de mafia din piaţă, mafia producătorilor. Cică mulţi merg şi cumpără marfă de la un mare hipermarket, legume, fructe, chestii din astea, şi le vând ca fiind din pro­ducţie proprie. Nici cei de la magazine nu sunt mai prejos. Le convine! Scapă de stocuri. Şi astfel mâncăm roşii de Lăpuşel aduse din Olanda sau cine mai ştie de unde. Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre tablourile de prin oraş, că sunt multe galerii de artă ce vând tablouri. Am aflat, nu era ceva nou, dar… că există şi o mafie a falsificatorilor de ta­blouri. Sunt unii artişti care cam asta fac. Falsifică şi vând. Din Centrul Vechi până în suburbii. Ca să spun aşa… Trist!