Colțu' meu. Legende în plină pandemie

Poartă de intrare în ținutul fabulos al Maramureșului, Baia Mare este unul dintre orașele ardelene cele mai încărcate de istorie şi de legende. Deşi prima atestare documen­tară este din anul 1329 după unii istorici, 1327 după alții, istoria orașului se pierde în negura timpului. Ținut bogat în aur, orașul a atras atenția marilor puteri din acele vremuri şi a avut o istorie zbuciumată. Istoricii băimăreni au scris multe pagini despre orașul devenit un loc în care s-au intersectat armate, interese economice și politice.
Turnul Ștefan, unul din monumentele emblemă ale Băii Mari de azi, are o istorie interesantă. Mulți consideră, datorită denumirii, că a fost „ctitorit” de Ștefan cel Mare. De fapt, piatra de temelie a fost pusă de Iancu de Hunedoara, în anul 1445. Legenda turnului începe în anul 1408, când primarul orașului Baia Mare, care era edil şi peste localitatea învecinată, Baia Sprie, a vrut să cumpere pădurea dintre cele două așezări. De fapt, a şi cumpărat-o. În urma acestei tranzacții, a apărut localitatea Tăuţii-Măgherăuş. Prin anul 1426, Baia Mare, localitățile în­vecinate, cetatea Satu Mare au fost cedate despoților sârbi de către regatul Ungariei, în schimbul cetății Belgradului. Potrivit obiceiurilor acelor vremuri, despotul sârb a devenit feudal maghiar, adică vasal al Coroanei ungurești pentru domeniile Baia Mare şi ce s-a mai dat. După moartea despotului sârb a venit la „conducere” un nepot de-al acestuia. Acest nepot, pe nume Bran­ko­vici, a trecut de partea turcilor, trădându-l pe  Iancu de Hunedoara. Care a devenit guvernator şi a confiscat domeniile din nord, de la despotul sârb, devenind proprietarul orașului Baia Mare, al minelor din împrejurimi. În anul 1445, Iancu a venit să-şi viziteze proprietățile din zona Baia Mare. Aici a hotărât ca, în cinstea bătăliei din 1442, să ridice Turnul Ștefan, lângă Biserica cato­li­că existentă, spun istorici, din 1387. Legendele orașului Baia Mare sunt multe, iar noi băimărenii trecem, de multe ori, nepăsători, îngânduraţi sau plini de griji, pe lângă locuri unde s-a scris istoria adevărată a acestui oraș.