Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Joi , 17 Aprilie , 2014

Colţu’ meu / Galanteria taximetriştilor

de Nicolae Teremtus

A început aglomeraţia de dinaintea sărbătorilor. Este greu să ajungi în orice parte a oraşului, indiferent cu ce mergi. Dacă recurgi la varianta numită taxi, ai câteva neajunsuri în plus, faţă de cele din zilele obişnuite. Maşinile vin mai greu, merg mai greu, costă mai mult etc.

Am cerut o maşină, la firma pe care o agreez din motiv de galanterie şi o oarecare mulţumire pentru serviciile prestate.

A venit un tip şi m-a luat de pe trotuarul unui bulevard central. Staţia de unde vine este la câteva sute de metri distanţă. A venit târziu şi cu ceasul pornit. În mod normal, ar trebui să pornească taxarea de când ai urcat în maşină. Nu este prima oară şi nici ultima, cu siguranţă. Dar acum m-a enervat gestul deoarece era aglomerat şi costurile mai mari, mergând mai încet, cu opriri şi staţionări multe. Cine face ordine şi în ograda taximetriştilor?

După ce că se înţeleg în privinţa tarifelor, te mai şi înşeală pe faţă.

 

E straniu cum toate firmele de taxiuri din Baia Mare au acelaşi tarif, parcă am fi în piaţă. Mai mulţi producători, din zone diferite, cu muncă şi transport diferit, vând roşiile cu acelaşi preţ.

Dacă unul vrea să vândă mai ieftin este luat de gât şi dat de pământ. Cam aşa e şi la taximetre. După ce că avem printre cele mai ridicate tarife din ţară, mai au şi o cooperativă pentru a ţine preţul ridicat. Toţi!

Dacă rezistă, înseamnă că suntem noi fraieri, cei care umblăm cu taxiul. Un boicot al consumatorilor de maşini cu pătrăţele, ar deschide piaţa şi concurenţa reală. Cel care ar veni cu un tarif mai mic, cu servicii bune, cu ceasuri nemodificate, cu taximetrişti care nu pornesc taxarea din momentul plecării din staţia de taxiuri, cu siguranţă ar avea mai mulţi clienţi. Chiar dacă pare ciudat, cetăţenii se uită la bănuţi, mai ales că majoritatea au salarii în zona celui minim sau ceva mai mare.

Îi văd cum stau ore în şir prin staţii, cum citesc Libertatea sau Click, joacă chestii încrucişate, după care merg acasă cu un pumn de bani. Adică puţini! Ce afacere mai este şi asta?