Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 8 Martie , 2019

Colţu meu. Cum poluarea nu e poluare!

de Nicolae Teremtus

Zilele trecute a apărut un raport despre cele mai poluate oraşe din România. Dacă citeşti, te dumireşti. E un raport global realizat de o platformă, una ce-i zice AirVisual, care colectează date în timp real. Se mai spune acolo că din România au fost incluse 22 de oraşe, dar raportul are 3.000 de oraşe la nivel global, mondial, ce mai, o nebunie din care aflăm cele mai poluate oraşe. Ce simplu! Iei una bucată platformă, citeşti datele şi gata clasamentul. Să mai spunem că platforma asta colectează datele în timp real sau aproape real, folosind date publice. Se mai arată că indicatorul folosit este cel denumit: parti­culele în suspensie (PM10 şi PM2.5), particule fine generate de industrie, trafic şi încălzirea locuinţelor. Multe oraşe din România depăşesc constant nivelul maxim acceptat de legislaţie, se mai arată în acest raport.
Asta e povestea, în realitate lucrurile stau altfel, cred. În primul rând, pentru a avea date publice ar trebui să existe aparatele care măsoară indicatorii de poluare, ce sunt de mai multe tipuri. Nu ştiu dacă cele 22 de oraşe, unele mici, fără un trecut cu poluare mare, sunt dotate cu aşa ceva. Apoi, de ce se foloseşte doar indicatorul pulberi în suspensie, ştiut fiind că sunt alţii mai interesanţi. De exemplu maşinile, mai ales cele pe motorină poluează mult, la greu şi nu doar cu pulberi. Oraşele mari, cu multe maşini au un nivel de poluare ridicat. Şi mai sunt şi oraşele cu o industrie funcţională, cu fabrici şi uzine, combinate ce poluează, mai mult sau mai puţin, dar există indicatori ce depăşesc limita admisă de lege.
Şi nu înţeleg unde ne aflăm noi. Baia Mare. Oraşul ce era cel mai poluat din nu ştiu ce parte de Europa, poate cel mai poluat. Cu 15-20 de ani în urmă, toate duduiau pe aici, iar surse de poluare au rămas. Chiar dacă lucrurile nu mai stau acum aşa ca în urmă cu zeci de ani. Procesul de revenire este de durată. Natura lucrează, dar în oraş solul a fost poluat cu metale grele până la o adâncime, în unele zone, de opt metri. Nu trece chiar aşa de repede. Să nu uităm că avem în jurul oraşului munţii ăia de steril ce poluează constant oraşul, din toate părţile. Acea pulbere fină ce se depune pe geamuri, pe parbrize, peste tot, deşi ai curăţat, de acolo vine şi conţine me­tale grele şi multe altele. Un cocteil peri­culos, otrăvitor. Normal, aceste date ar trebui să apară pe undeva, poate chiar acolo unde se şi fac măsurători. Dar asta e o altă poveste cu feţi frumoşi din protecţia mediului.