Colţu meu. Cum ne relaxăm? Enervându-ne!

În această primă lună a anului am reuşit să merg cam pe la toate magazinele mari din oraş. Fie la cumpărături, fie din curiozitate profesională. Mersul la cumpă­rături al românilor a devenit un fel de modalitate de relaxare. Vrei să mai ieşi din problematica de la serviciu, indiferent ce faci, ce lucrezi, ieşi să te relaxezi. Mai de mult mergeai în parc, pe malul râului, sub clar de lună, sau pur şi simplu te plimbai. Acum, unde te relaxezi? La cumpărături!
Cu mic, cu mare, iei la rând magazinele şi cauţi ceva, nici tu nu ştii ce, dar cauţi. În final te trezeşti că ai cumpărat un sfert de cărucior sau chiar mai mult. Relaxat, te duci spre casele de marcat pentru a plăti preţul relaxării.

Şi de aici începe povestea. Toate magazinele mari au câte opt-zece sau chiar mai multe case la care, teoretic, ai putea plăti cumpără­turile. Dar, ca în filmele cu proşti, majoritatea sunt închise. Cam la toate aceste magazine sunt case ce probabil nu au fost deschise ni­ciodată. Stai şi te întrebi de ce
le-au mai aranjat aşa. Puteau lăsa cinci case mari şi late, dar deschise tot timpul.
Aşa, trebuie să stai la coada de la casă uneori nepermis de mult pentru comerţul capitalist, democratico – liberalo - socialo... şi nu mai ştiu cum.
De multe ori îţi vine să renunţi la cumpărături, dar este dificil de ieşit. Trebuie să mergi pe la capătul magazinului şi să te strecori pe lângă cei care stau la coadă, în fine, îţi piere cheful şi de asta. Vrând-nevrând, stai şi aştepţi să plăteşti relaxarea, ce s-a transformat în nervi. Adică, la ieşirea din magazin, magazine, ai devenit mai stresat, mai nervos decât ai fost iniţial. Ajungi acasă fără chef, butonezi televizorul, dar, gripele care circulă prin toată lumea îţi creează o ima­gine deprimantă şi renunţi şi la te­levizor. Te culci. Noapte bună!