Colţu meu. Amintiri Hai-hui cu avionul!

Aeroportul Internaţional „Mara­mureş”, noua denumire a Aeroportului băimărean, a devenit, realmente, o poartă de acces înspre şi dinspre nord. Am citit că în acest an au trecut prin Aeroport peste 36 de mii de pasageri, cel mai mare număr de plătitori de bilete din istoria acestuia. O realizare excepţională, având în vedere că în urmă cu câţiva ani, la nivel guvernamental, se cerea chiar închiderea acestui Aeroport. Erau prea dese Aeroporturile pe aici, în viziunea unui ministru al Transporturilor. Dar, am rezistat.
Îmi mai amintesc că în urmă cu câţiva ani, la manifestarea aia cu baloane şi avioane, veniseră piloţi experimentaţi să zboare pe Aeroport. Am făcut un interviu cu unul dintre ei. Îmi spunea că Aeroportul băimă­rean este o adevărată încercare pentru piloţii avioanelor ce aterizau aici. Pista era scurtă, balizajul era prost etc. Nu după mulţi ani, situaţia s-a schimbat şi pot ateriza la noi şi avioane mari, şi cele de marfă. Ce mai, am devenit un Aeroport ade­vărat.
Sigur, sunt multe voci care vorbesc, critică, bârfesc, fac ce ştiu mai bine, dar realitatea e asta. Am avut în acest an cel mai mare flux de pasageri, din istoria Aeroportului. Încă nu ne putem compara cu Aeroportul din Cluj. Acolo au multe sute de mii de pasageri, dar lucrurile se vor echilibra. Îmi amintesc de spusele unui mare specialist în transporturi, nu din zona politică. El spunea că Aeroportul din Cluj a ajuns la maximum, nu prea mai are unde creşte, pe când cel din Baia Mare se poate dezvolta. Să nu uităm că mulţi dintre pasagerii Clujului sunt veniţi de aici şi din jur. Încet, încet, toţi ăştia vor veni să zboare de pe Aeroportul nostru, de acasă.
Am vorbit cu nişte prieteni despre Aeroport. Erau încântaţi de faptul că au putut pleca în concediu, în acest an, cu o cursă de la noi. Au plecat în Turcia. La venire a fost senzaţional, îmi spunea prietenul. „Am coborât din avion şi într-o juma de oră am fost acasă. De obicei, mai aveam de mers ore bune cu maşini, trenuri sau autocare până ajungeam acasă”. Prie­tenul meu este un consumator al des­tinaţiilor externe. Iată că se poate!