• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 26 Iunie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 18 Ianuarie , 2019

Școala Românească din Heidelberg, o fărâmă de suflet românesc în Germania

Aici își ține cursurile Școala Românească din Heidelberg cam de doi ani. În fiecare sâmbătă ne întâlnim în jur de 20 de copii de origine română din Heidelberg și împrejurimi, pentru a învăța limba noastră maternă, sau, pentru cei care o știm deja, să vorbim între noi pe româneşte și să-i ajutăm pe ceilalţi, care nu o știu încă destul de bine. Cursul durează două ore, de la ora 10 la 12, cu o pauză de 15 minute. Copiii sunt împărțiți în două grupe, grupa mică și grupa mare. În grupa mică sunt copiii care încă nu merg la școală și nu știu să scrie și să citească. Ei cântă, fac lucru manual, se joacă și desenează.

Profesoara grupei mici se numeşte Elena. „După cum ți-am povestit, eu am studiat germana în Iași, după care am venit în Heidelberg cu dorința de a studia, de a perfecționa mai ales comunicarea orală în această limbă. În plus, simțeam impulsul de a cunoaște lumea, de a-mi lărgi orizonturile. M-am înscris la Universitatea din Heidelberg și am urmat cursuri de Limbi Romanice, Ger­manistică și Ştiinţe Politice, absolvind în 2009.
Proiectele de viitor, legate de Şcoala noastră, privesc menținerea unui contact strâns în rândul grupului de părinți și copii care s-a format în acești doi ani de activitate a școlii. Școala Româ­nească este, cred, pentru noi toți, un loc de întâlnire, un spațiu de limbă și cultură românească aici, în Heidelberg. Organizarea de activităţi prin care să transmitem limba și cultura română vouă, generației care se formează în afara spațiului românesc, este obiectivul nostru principal. Dorința mea este să reușim să completam întâlnirile noastre săptămânale, în care accentul se pune pe învățarea și practicarea limbii române, cu activități ce au un obiectiv cultural și de evocare a tradițiilor românești. Este important ca voi să cunoașteți o parte din ceea ce noi am trăit și purtăm cu noi în suflet. Colin­dele, tradițiile de Anul Nou, Mărțișorul sunt experiențe ale trecutului nostru și ne dorim să le cunoașteți și voi. Această dorință face parte din menirea noastră de părinți”, îmi spune Elena, apoi își întoarce privirea spre pădure, parcă ar urmări în ea, amintirea plaiurilor natale.
Copiii din grupa mare învață despre istoria României, citesc basme și po­vești populare. Ei exersează și scrierea corectă în limba română și învață despre cele mai mari personalități din istoria și cultura României. De asemenea, cursul pentru cei mari cuprinde și date geografice și geopolitice despre România.

Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, noi, cei din grupa mare, am pregătit și susţinut în fața părinților o prezentare orală a istoriei acestui eveniment și a însemnătății sale pentru poporul nostru. Am realizat din colaje o hartă a Ro­mâniei în trei culori, am cântat cu toții Imnul României și ni s-a vorbit despre marile personalități care au luptat pentru Unire. A fost foarte impresionant!

Delia este profesoara grupei mari. Ea vine din Sibiu, a studiat în România filologie și a condus până acum trei ani, când s-a stabilit în Germania, o școală și grădiniță private în Sibiu. În Ger­mania predă la mai multe şcoli limba engleză, iar sâmbăta își dedică o parte din timp cu mare dăruire Școlii Ro­mânești. Delia ne spune: „Școala Ro­mâ­nească din Heidelberg și-a deschis porțile copiilor cu vârsta între 3 și 14 ani, care vor descoperi aici tainele limbii române, prin cântece, poezii, jocuri și povești. Școala noastră a luat ființă la inițiativa părinţilor, care s-au gândit că este o ocazie foarte bună pentru copiii lor să se întâlnească cu alți copii români și să vorbească limba lor maternă. Atașamentul față de copii și dorința ca și ei să vorbească limba română și să cunoască tradițiile noastre și ale părinților noştri mă motivează să fiu profesoară aici. De asemenea și bucuria pe care mi-o trezește dorința lor de a se întâlni aici. Eu sper ca în viitor să vină și mai mulți copii dornici de a învăța limba română și să ne putem extinde activitățile și prin organizarea unor întâlniri extrașcolare și chiar de excursii în care să vizităm împreună țara noastră de origine”.

În fiecare an facem o serbare de Cră­ciun, unde grupa mică și grupa mare pregătesc colinde, scenete și poezii pentru părinți. După aceea vine Moș Cră­ciun, care ne împarte tuturor ca­douri: cărţi, ciocolată și jocuri. Fiecare familie aduce bucate tradiționale și mâncam cu toții împreună, de sărbători.
De Mărțișor organizăm un atelier de confecționat mărțișoare, unde pot participa și copii din afara Școlii noastre. Și aici familiile noastre aduc prăjituri, cafea și câteodată chiar sarmale, iar noi pregătim mici cadouri pentru mămicile noastre, de 8 Martie. Apoi citim diferite legende românești și balcanice despre originile sărbătorii de Mărţişor.
De Paşte avem un atelier de vopsit ouă roșii și de confecţionat iepurași de carton. Nici aici nu lipsesc prăjiturile, pasca tradițională și cozonacul.
„Noi locuim în Manheim și chiar dacă sunt 35 de km, venim, pentru că este important să practice copiii noștri limba română și să cunoască tradițiile din ţara noastră. Nu numai copiii sunt mulţu­miţi, dar și noi, părinții, pentru că vorbim cu alți părinți în limba română, ceea ce nu se poate altundeva decât aici. În rest vorbim germana, la serviciu, în magazine, peste tot și ne bucurăm că mai avem ocazia să ne întâlnim cu alți români și să ne folosim limba. Cu siguranţă vom veni în continuare aici, la școală, și sperăm să vină mai multă lume”, spune un părinte cu un zâmbet pe buze și o cană de cafea aburindă în mână.

La ora 11, copiii ies afară în pauză și se joacă „mâță” în micul parc însorit din fața castelului. Dincolo de parc se întinde pădurea unde ies la plimbare locuitorii din împrejurimi, să facă sport, cu animalele de companie sau să facă mişcare după ce au luat micul dejun cu Brezel (covrig german) și unt.

„Îmi place foarte tare să vin aici şi să vorbesc româneşte și să mă joc cu co­piii de la școala noastră, dar cel mai mult îmi place să vad cum face Philip trucuri de magie”, îmi spune Sofia, o fetiță cu părul auriu și ochi mari, căprui, din grupa mică.
Sunt foarte încântat, pentru că eu sunt Philip-Magicianul!
Și eu vin cu mare plăcere aici, deși, până acum vreo lună, eram cel mai mare dintre copii. M-aș bucura foarte mult dacă mama, împreună cu ceilalţi părinți și cu profesoarele noastre, ar reuși să obţină o finanțare sau subvenții pentru școala noastră, de la statul român, deoarece deocamdată funcțio­năm doar prin autofinanţare și nu putem să desfășurăm activități mai ample.
Mi-ar plăcea, de exemplu, să facem excursii, să vizionăm filme românești, să putem vizita și comunităţi de români din alte orașe ale Germaniei și chiar să mergem cândva, împreună, în Ro­mânia, poate chiar în Maramureș, de unde vin „io”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.