CMC Cărbunari, vârful de lance al tehnologiei Goldstein

În 2007 mineritul neferos a fost „lichidat” de guvernul aflat la putere pe motiv că industria minieră neferoasă este o gaură neagră ce înghite fonduri consistente. S-a tot spus că minele din nord sunt ineficiente, că nu se rentează a se exploata în continuare aur, argint, cupru, plumb, zinc şi ce a mai lăsat Bunul Dumnezeu prin munţii nordului României. În urmă a rămas prăpăd, mine închise în grabă, prin metoda inundării, mineri concediaţi, adică o problemă socială deosebită şi multă poluare a solului, aerului şi a apei. Baia Mare este înconjurată de o mulţime de iazuri cu steril rezultat din activitatea minieră de până atunci. La fel e şi în judeţ, multe iazuri de decantare, multe depozite de steril, unele configurate în perioada comunistă fără nici o protecţie a mediului înconjurător.

Toate acestea au devenit bombe ecologice deoarece un iaz de decantare este „viu”. El lucrează, au loc procese chimice între substanţele chimice folosite în prelucrarea minereurilor şi metalele grele rămase în steril. Apar compuşi chimici foarte toxici, otrăvuri ce se scurg în sol, subsol, ape freatice şi de acolo intră în „atenţia” băimărenilor, a maramureşenilor prin consum de apă poluată.

De asemenea, praful aflat pe aceste iazuri este o adevărată „binefacere” pentru plămânii băimărenilor, a maramureşenilor. Sunt câteva aspecte ale unei probleme foarte importante, poluarea rămasă în urma industriei minere şi a celei metalurgice. Autorităţile au dat dovadă de o nepăsare criminală şi pe vremea comuniştilor, şi după 1989. Bolile profesionale, numărul mare de cazuri de boli pulmonare în rândul populaţiei sau alte boli specifice stau mărturie că poluarea rămasă în urmă este activă şi acum ca şi în urmă cu mulţi ani.

Redeschiderea mineritului este o poveste frumoasă, dar greu realizabilă şi din motivul că momentul închiderii a fost de fapt unul al distrugerii. În acest context, apariţia unor alternative la o exploatare clasică nu pot fi decât binevenite.      

După accidentul de la Aurul din 2000, problema exploatării minereurilor din zona noastră s-a pus mai acut. Au fost cercetători care au căutat soluţia la prelucrarea fără cianuri. Şi aşa a intrat în atenţia generală profesorul Jack Goldstein, cercetător, inventator din Baia Mare. Acesta a format un colectiv ce a abordat problema extragerii aurului şi argintului fără cianuri. Pe plan mondial au existat cercetări în acest domeniu, dar în Baia Mare s-a ajuns şi la o soluţie. Un procedeu cu tiosulfat de sodiu. Goldstein şi colectivul care a lucrat la această invenţie a încercat să depăşească etapa de laborator pentru a certifica rezultatele obţinute. Adică foarte promiţătoare.

O perioadă au avut o susţinere privată, dar ea a dispărut şi ca atare colectivul de cercetători s-a risipit. Primul brevet al lui Goldstein, cel cu tiosulfat de sodiu a avut un impact mare, dar nu suficient.

Toţi au promis, până la nivel înalt în politica românească, dar cercetarea nu se poate face cu promisiuni. Este nevoie de bani!

Trebuia o staţie pilot, iar de la pilot se trece la o prelucrare semiindustrială, după care apare fabrica ce va prelucra minereu, sau steril. Acesta este momentul în care întră în scenă Victor Florian.     

Din 2007, Victor Florian a început discuţii mai pragmatice cu Jack Golstein despre tehnologia de recuperare a aurului şi argintului din minereuri şi subproduse miniere, fără cianură. La acea dată, Goldstein a avut un brevet de invenţie care ulterior a fost îmbunătăţit. Aşa s-a născut al doilea brevet. Acest al doilea brevet este realizat în 2014 de Goldstein şi Liliana Oşanu, iar titularul brevetului este Victor Florian. Primul brevet foloseşte tiosulfat de sodiu, iar al doilea brevet este cu tiosulfat de amoniu.

„Da! Primul brevet este cu tiosulfat de sodiu, el este pe piaţă, dar avea o problemă. Rămâneau ape reziduale, care nu ar fi foarte toxice, un compus al sodiului, dar ar fi de preferat fără. Aşa că am continuat cercetările cu doamna Oşanu şi am folosit tiosulfat de amoniu. Acest nou brevet este din 2014 şi are o mare calitate, nu rămâne nimic. Nu are ape reziduale, nu este nevoie de iaz de decantare. Totul este în circuit închis, costurile sunt mult mai mici, iar ce rămâne se poate depozita fără nici o problemă deoarece sterilul nu conţine substanţe chimice dăunătoare. Poate fi folosit ca îngrăşământ, de exemplu!”, ne-a explicat Goldstein.

Victor Florian este unul dintre oamenii de afaceri maramureşeni importanţi. Pe lângă afacerea care la consacrat este interesat de tot ce este nou, de provocări profesionale şi ce ar putea aduce un plus pentru comunitatea în care trăieşte. Fiind de specialitate, cu studii în minerit, a înţeles mult mai repede decât alţii că brevetul lui Goldstein poate fi o alternativă viabilă la industria minieră muribundă şi sfârşită în 2007.

A avut încredere în Goldstein.

„Am avut încredere în metoda lui şi am decis să mă implic. Nu are importanţă cât am cheltuit, ci rezultatul. Şi sunt unele foarte bune, încurajatoare. Vom merge mai departe pentru a arăta că se poate face minerit şi fără cianură. Cred că într-o perioadă de timp scurtă vom avea o fabrică ce va lucra cu brevetul domnului profesor, al cărui titular sunt. Sunt mai multe posibilităţi pentru realizare. Fie o investiţie din exterior, fie să o realizăm noi. De exemplu, fabrica de la Romaltyn ar putea fi adaptată destul de uşor şi cu costuri mici. În proporţie de 70% se folosesc aceleaşi instalaţii. Dar avem şi alte posibilităţi. După terminarea activităţii din staţia pilot am fost abordat de multe firme, de afară. Eu aş dori să facem aici şi noi. Să lăsam ceva copiilor!”, ne-a spus Florian.

Omul de afaceri maramureşean a înfiinţat o firmă care se ocupă de această problematică. CMC Chimie a realizat staţia pilot chiar la Cărbunari. În cursul anului trecut aici au lucrat cercetătorii şi specialiştii firmei. De lucrări şi în continuare, se ocupă, în principal, fata lui Florian, Mara.

„După ce am realizat staţia pilot, ne-am lovit de problema materiei prime. Am încercat aici, la Roşia Montana, în alte părţi. Aveam nevoie de circa 10 tone de minereu sau steril. În România nu am găsit, aşa că am ajuns în Slovacia. Aici o firmă din Anglia are licenţă pentru exploatarea resurselor de acolo. Dar în Slovacia s-a interzis prelucrarea cu cianură. Aşa că şi firma a fost interesată de cercetările noastre. Am luat de la ei cele 10 tone necesare. Am început să lucrăm în pilot şi rezultatele au fost mai mult decât bune, neaşteptat de bune. Peste estimările iniţiale. De altfel aceste rezultate au apărut în publicaţii de specialitate. Firma din Anglia este listată la Bursa din Londra”, ne-a spus Mara Florian.

Ortac Resources Ltd  este firma englezească listată la Bursa din Londra şi cu care CMC Chimie a lucrat. Vă prezentăm mai jos ce au scris revistele de specialitate, dar şi în comunicatul de presă al firmei engleze în urma rezultatelor obţinute prin prelucrarea celor 10 tone de minereu din Slovacia. Facem menţiunea că acest minereu este asemănător cu cel din Maramureş, el fiind extras dintr-un lanţ muntos ce aparţine de Carpaţi. Aşa cum este şi în Ucraina.

„Ortac Resources Ltd, o companie de explorare şi dezvoltare minieră, are plăcerea să anunţe rezultatele de la un eşantion de 8 tone recent extrase din depozitul Šturec al companiei din Slovacia, trimis pentru teste de leşiere pe bază de tiosulfat la scară pilot, ceea ce sugerează că dezvoltarea unui proces fără cianură este cu un pas mai aproape.

Repere:

- Recuperări de aur şi argint de 90,5%, respectiv 48,9%;

- Ortac lucrează cu CMC Chimie S.R.L. („CMC”) şi părţile terţe interesate cu privire la dezvoltarea tehnologiei de procesare a CMC în curs de brevetare folosind tehnici de leşiere pe bază de tiosulfat;

- Rezultatele din eşantion depăşesc aşteptările şi le oferă celor de la Ortac oportunitatea de a dezvolta un parteneriat de investiţii fără cianură;

- Utilizarea tiosulfatului în procesele de extracţie a aurului este în prezent implementat de un lider al industriei şi promite beneficii de mediu”, se arată în comunicatul de presă al Ortac.

Comentând noutăţile, Vassilios Carellas, CEO-ul Ortac, a declarat:

 „Aceste rezultate au depăşit aşteptările noastre şi ne prezintă o reală oportunitate pentru a dezvolta un parteneriat de investiţii fără cianuri, legate de dezvoltarea Depozitului Šturec din Slovacia, şi, probabil, chiar şi pentru depozite în altă parte. Aceste teste la scară pilot,vin ca urmare a unor testări la nivel de laborator, care au fost efectuate cu probe la dimensiuni mult mai mici. Este semnificativ faptul că utilizarea tiosulfatului promite beneficii pentru mediu, deoarece este frecvent utilizat ca îngrăşământ şi, ca atare, este considerat a fi non-toxic”.

„Ortac lucrează cu CMC privind dezvoltarea tehnologiei de procesare a CMC, care a demonstrat că există recuperări bune de aur şi argint atât în laborator, cât şi la nivel de scară pilot. Metoda CMC reprezintă o abordare diferită de prelucrarea hidrometalurgică pe bază de cianuri şi Ortac este acum în discuţii cu terţe părţi interesate în extinderea şi comercializarea tehnologiei CMC.

CMC Chimie S.R.L. („CMC”) este o companie privată românească, înfiinţată pentru a dezvolta tehnologii ecologice inovatoare în prelucrarea minereurilor de aur şi argint. CMC face parte din CMC Group , iar tehnologia lor de prelucrare a aurului şi argintului, care foloseşte un compus de tiosulfat ca lixiviant, a fost dezvoltată şi brevetată de către echipa lor în perioada 2007 - 2013. Echipa este condusă de inventatorul dr. Jack Goldstein, care a efectuat cercetări şi testări pe compuşi pe bază de tiosulfat de un număr de ani şi a brevetat o serie de procese care folosesc aceşti compuşi. 

Dizolvarea minereului a fost efectuată pe zece loturi de minereu de aproximativ 800 kg fiecare, levigarea a fost efectuată la temperatura mediului ambiant şi folosind soluţii recirculate după procesul de electroliză, împreună cu adăugarea reactivilor şi a unui catalizator de cupru. Leşierea, timp de aproximativ 2-4 ore, a avut loc într-un reactor 2.5mc, cu soluţie decantată şi solide filtrate şi spălate cu apă. Dizolvarea medie pentru cele zece loturi în această etapă din proces a avut o medie de 92,3% pentru aur şi 49.99% pentru argint.

Soluţia decantată obţinută după dizolvare a fost supusă electrolizei, după care nămolul produs s-a decantat şi filtrat, producând un concentrat care conţine cupru, aur şi argint. Recuperarea generală de aur şi argint în cement a fost raportată ca fiind 90,5%, respectiv 48,9%, cu indicaţii că preţul de cost pentru prelucrare este comparabil cu cel al cianurii, conform spuselor CMC”, se arată în revistele de specialitate apărute. 

Analiza SWOT

Puncte tari

O tehnologie inovativă eficientă:

- Tehnologia este în curs de brevetare în România;

- Tehnologia este testată atât la nivel de cercetare de laborator, cât şi la nivel de încercări pe staţia-pilot;

- Tehnologia este eficientă în cazul unei game largi de minereuri şi subproduse miniere – randamentul de extracţie al Au şi Ag fiind comparabil cu cel obţinut, utilizând tehnologii clasice.

- Tehnologia deţinută este prietenoasă cu mediul:

- Nu se utilizează cianuri sau alţi reactivi agresivi pentru mediu în cadrul procesului tehnologic;

- Nu au loc degajări de gaze sau evacuări de ape reziduale în timpul procesului tehnologic;

- Aplicarea tehnologiei nu presupune existenţa unui iaz de decantare sau a unui depozit de reziduuri periculoase pentru mediu;

- Tehnologia deţinută poate fi aplicată în condiţii de eficienţă economică:

- Costurile cu investiţia iniţială în cazul aplicării aceste tehnologii sunt mai reduse cu 10 – 20 % decât în cazul unor instalaţii bazate pe tehnologiile clasice;

- Costurile post-procesare nu presupun cheltuielile sau riscurile impuse de existenţa unui iaz de decantare;

- CMC Chimie deţine şi tehnologia de fabricare a tiosulfatului de amoniu – principalul reactiv utilizat în cadrul procesului; includerea în fluxul tehnologic a unei linii pentru producerea acestui reactiv va conduce la creşterea eficienţei

economice a investiţiilor.

Capacitate de cercetare

CMC Chimie deţine capacitatea de cercetare necesară pentru adaptarea tehnologiei în curs de brevetare în cazul unei game largi de minereuri sau subproduse miniere (specialişti, laborator de cercetare, staţie pilot cu capacitatea de 1 to./şarjă).

Puncte slabe

- Tehnologia, fiind nouă, nu a fost încă utilizată la nivel industrial;

- Estimările costurilor în cazul utilizării acestei tehnologii nu pot fi făcute decât cu o marjă de eroare de 20 – 25 % - tehnologia nefiind aplicată până în prezent la scară industrială;

- CMC Chimie nu dispune în prezent de fondurile necesare pentru realizarea unei investiţii constând într-un flux de prelucrare care să utilizeze această tehnologie.

- Tehnologia trebuie să fie verificată pentru fiecare tip de produs minier în parte pentru a se putea stabili posibilitatea aplicării ei în condiţii de rentabilitate economică.

Oportunităţi

- Utilizarea tehnologiilor clasice care utilizează cianuri în procesul de producţie sunt interzise sau în curs de interzicere în multe state – atât din Uniunea Europeană, cât şi din afara UE;

- Tehnologia se poate aplica prin reproiectarea unor instalaţii deja existente şi care utilizează cianuri în procesul de producţie ( 70 % din echipamente vor putea fi reutilizate şi 30 % dintre echipamente vor putea fi adaptate pentru aplicarea noii tehnologii).

- Procedurile de obţinere a autorizaţiilor de mediu pentru instalaţii care urmează să utilizeze această tehnologie sunt mult mai puţin greoaie şi costisitoare decât în cazul tehnologiilor clasice care utilizează cianuri;

- Tehnologia poate fi aplicată în perimetre în care utilizarea cianurilor în procesul de producţie este interzisă;

- Tehnologia poate fi aplicată pentru prelucrarea unor reziduuri sau subproduse miniere aflate în depozite, care nu pot fi prelucrate eficient cu metodele clasice – ceea ce va conduce la ecologizarea zonelor respective.

- Există deja o serie de investitori interesaţi de dezvoltarea unor proiecte care să utilizeze această tehnologie;

- Nu există în prezent o altă tehnologie eficientă economic care să ducă la ecologizarea unor perimetre ocupate în prezent cu depozite de reziduuri sau subproduse miniere,  refractare în cazul prelucrării cu cianuri.

Ameninţări

- Reticenţa investitorilor şi a potenţialilor finanţatori  la dezvoltarea unor proiecte bazate pe o tehnologie nouă;

- Lipsa unui sprijin guvernamental, academic, instituţional real pentru dezvoltarea proiectelor bazate pe aceasta tehnologie. 

Articol Mining MAGAZINE

Leşiere cu tiosulfat

Cianurarea aurului este o tehnică

metalurgică pentru extragerea aurului din minereu, şi una dintre cele mai comune tehnici de extragere a aurului. Cu toate acestea, procesul este interzis în câteva state din SUA şi câteva ţări europene. Tehnici alternative pentru procesarea aurului, cum ar fi leşierea cu tiosulfat, poate avea riscuri mai mici şi impact de mediu mai mic şi poate deschide oportunităţi în zone unde cianurarea aurului este interzisă.

Proiectul Sturec

În septembrie 2014, parlamentul slovac a interzis tehnologia pe bază de cianură pentru procesarea aurului. Proiectul de aur şi argint Sturec al Ortac a fost unul din proiectele afectate de aceasta interzicere. Cu toate acestea, în aceeaşi lună în care interzicerea a fost aprobată, compania a anunţat că  lucrează cu CMC Chimie şi alte părţi interesate la dezvoltarea unei tehnologii CMC în curs de brevetare, care constă într-o tehnologie de procesare fără cianură.  În decembrie, Ortac a adăugat că rezultatele dintr-o  mostră de volum sunt încurajatoare şi au demonstrat recuperări bune cu procesul CMC.

CMC şi-a focusat soluţiile pe tiosulfat de amoniu. Un purtător de cuvânt spune pentru Mining Magazine: „dezvoltăm această metodă ca şi o alternativă prietenoasă cu mediul la cianură.  Este un proces de sine stătător, care foloseşte minereu uscat şi rezultă steril solid depozitabil.

Compania susţine că printre beneficiile acestei abordări se numără: tehnologia de solubilizare cu tiosulfat a aurului produce steril solid (8-15% apă) şi prin urmare poate fi depozitat în siguranţă fără construirea şi menţinerea costisitoare a barajului de  steril cu asociatul iaz de decantare. Reziduul rezultat din tehnologie poate fi folosit ca şi rambleu pentru zonele de extracţie, reziduul poate fi înierbat la 6-12 luni de la depozitare. Iar această tehnologie recirculă total soluţia din proces, aşa că nu produce ape reziduale, iar impactul de mediul este ţinut la minim.

În urma unui test pilot al tehnologiei cu tiosulfat de amoniu,  folosind minereu extras de la depozitul Sturec a rezultat o eficienţă de extracţie a aurului de 90 %. Practic, la fel ca şi eficienţa obţinută cu aplicarea tehnologiilor cu cianură. De asemenea, a rezultat un reziduu stabil din punct de vedere al mediului, conţinând 8-12% apa, fără ape reziduale.