Cloaca numită DGASPC!

Evenimente importante s-au petrecut la DGASPC Maramureş, cea mai mare unitate bugetară a judeţului, cea mai greu de condus, cea mai „ispititoare” instituţie, un loc în care se pot sifona banii publici după voia şi muşchii unora sau altora. A fost perioada Boitor şi Griguţă, despre ea numai de bine doresc toţi să spună, doar noi fraierii din presă mai credem că onoarea, adevărul, cinstea, datoria sunt atribute ale unei funcţii de conducere.

Cei doi au plecat şi nimeni nu doreşte să deschidă dosarul gros al nelegiuirilor făcute la DGASPC. Imediat după terminarea alegerilor prezidenţiale, într-o tăcere totală, a fost schimbată galeria directorilor adjuncţi, respectiv Augusta Moş şi Loredana Beznă.

În locul lor au fost numite din delegaţie Dorina Curteanu, pe partea de asistenţă socială şi Stela Balea, director economic. Se mai spune că se va organiza un concurs pentru cele două funcţii la mijlocul lui ianuarie, iar în februarie va fi concurs pentru funcţia de director. Alina Coste a rămas pe loc, pe funcţia de director, dar avem informaţii groaznice despre această doamnă care nu a făcut nimic din ce a spus că face. Noi ştim, toată lumea o ştie, că are un soţ puternic, cu spate în administraţia judeţului, dar totuşi! Se mai spune că ar avea probleme cu legea, nu ştim încă dacă e adevărat, dar sunt lucruri ce ne sperie.

Am mai aflat că Alina Coste îl are ca şi consilier chiar pe Boitor, ce vine cu idei pe care doamna le execută. Nic are acelaşi salariu ca pe vremea când era director şi freacă menta, iar pupila lui, doamna de la resurse umane, face regulamente şi dă dispoziţii. Iar prietenul de la achiziţii, eminenţa cenuşie a lui Boitor, celebrul Vălean, e tot pe post şi face ce ştie cel mai bine.

Noi credem că toate mişcările au ca scop punerea la păstrare a dosarelor lui Boitor.

Am mai fi scris câte ceva, dar am primit o scrisoare a unui angajat al DGASPC. Nu îi dăm numele deocamdată şi credem că vom continua cu mai noile şi mai vechile nelegiuiri ce se petrec la DGASPC.

„Nu pot să mai tac atunci când un coleg de-al meu este în pragul morţii datorită stresului la care sunt supuşi oamenii care lucrează la patul beneficiarului. Când acest om, bucătar, este pus să răspundă singur de 15 tineri cu gradul I de handicap, când trebuie să le facă de mâncare, să-i supravegheze, să le administreze medicamente, să pună lemne în centrală, singur în 12 ore de lucru cum, Doamne, să nu facă atac cerebral şi la ora actuală să fie în pensie de boală cu un cheag de sânge pe creier de 4/8 cm care creşte în continuare, iar medicul îi spune că poate muri pe patul de operaţie.

Cum se poate ca un tânăr asistat din sistemul de protecţie al copilului, cu o condamnare de 8 luni cu suspendare pentru abuz sexual asupra unui minor din acelaşi sistem, este în continuare tolerat, ba mai mult, este recompensat de directorul general cu un premiu de 150 de lei - oare ca răsplată?

Cum se poate ca în casele de tip familial educatoarele să fie obligate să depună plângeri la Poliţie împotriva copiilor de acolo?

Cum se poate ca în acest sistem să mai existe angajaţi care stau de pomană 8 ore fără să facă nimic şi, mai grav, nimeni să nu le spună nimic?

Cum se poate să existe şefi de centre care abia la ora 10.00 ajung la centru, iar la ora 13.00 nu mai dai de ei?

Cum se poate, recent, ca o educatoare să fie efectiv traumatizată psihic, internată la Psihiatrie la Cluj, pentru că în tura ei una din fetele din C.T.F s-a aruncat pe geam?

Cum se poate ca un şef de centru, care face meniul după poftele dânsei, să spună educatoarei că dacă beneficiarii nu au dinţi şi nu pot să mănânce şniţele, să le mestece în gură şi aşa să-i hrănească?

Cum se poate să avem costuri care depăşesc suma de 3000 de lei/ beneficiar?

Cum se poate ca aceşti copii să fie puşi să culeagă iarna în pădure lemne să se poată încălzi şi să mănânce o săptămână întreagă numai paste făinoase?

Toate acestea şi multe altele pentru care trebuie ore întregi să fie relatate se întâmplă dintr-un singur motiv: 808 miliarde lei vechi bugetul acestei instituţii. Toţi aceşti bani au fost şi sunt sifonaţi de directori şi de grupul politic şi de interese care i-a propulsat pe acel scaun. Inclusiv campanii electorale au fost plătite cu bani sifonaţi din acest borcan cu miere, firme ale consilierilor judeţeni chiar şi ale preşedinţilor de Consiliu Judeţean, inclusiv O.N.G.-urile s-au înfruptat nesătule din acest izvor nesecat de bani, spunând că acţionează doar în interesul superior al copilului.

Pentru ca această instituţie să funcţioneze, este nevoie a fi scoasă de sub sfera politicului şi a intereselor de grup, şi cei prin intermediul cărora s-a sifonat bugetul adică, directori generali, economici, şefi de achiziţii şi, să nu uităm de secretarul judeţului, să răspundă de faptele lor şi să fie daţi afară pentru a lăsa loc unor oameni tineri, curaţi, care să poată restarta acest sistem puternic virusat.

Trebuie să taci în continuare pentru că dacă spui lucrurilor pe nume, poţi păţi ca Tatiana Banc, adică, să fii în preaviz.

Credeţi-mă, această instituţie este ruptă în două. O parte este Consiliu Judeţean, secretarul, conducerea DGASPC şi aparatul propriul, iar cealaltă parte se compune din centre, C.T.F.-uri şi asistenţă maternală într-un cuvânt, beneficiarii, beneficiari datorită cărora există această instituţie”, se arată în scrisoare. Vom reveni!

„Cum se poate ca un tânăr asistat din sistemul de protecţie al copilului, cu o condamnare de 8 luni cu suspendare pentru abuz sexual asupra unui minor din acelaşi sistem, este în continuare tolerat, ba mai mult, este recompensat de directorul general cu un premiu de 150 de lei - oare ca răsplată?”