Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 8 Iunie , 2018

Clacă de coasă la Muzeul Satului

de Gazeta de Maramures

Din discuțiile avute, a reieșit concluzia conform căreia este foarte important ca muzeul să devină din ce în ce mai viu prin organizarea de evenimente cu specific tradițional și nu numai, indiferent de alocările bugetare anuale. Cu puțină voință și interes s-a dovedit că se poate, consolidând expresia consacrată „omul sfințește locul...”. După inițiativa lăudabilă a admi­nistrației locale de la Copalnic Mă­năștur, care a organizat anul trecut prima „clacă de coasă la muzeu”, am promis doamnei director Monica Mare că anul acesta va fi rândul groșenilor să dovedească implicare și voluntariat în acest sens.
Odată cu evenimentul consacrat al „Festivalului Danțului la șură” din 28 mai (a doua zi de Rusalii) am perfectat detaliile referitoare la cele întâmplate marți seara la muzeu. Primarul Florin Boltea a preluat inițiativa și în câteva zile (după exercițiul de coasă de la Prihodiște – Mănăștur, la Florin Pop) a reușit să mobilizeze peste așteptări clăcașii pentru muzeul satului. Astfel, 22 de cosași însoțiți de doamnele acestora și tineri interpreți din comună, îmbrăcați în haine tradiționale, au reușit, pe lângă coasa efectivă, să creeze o atmosferă de sărbătoare cum rar ne este dat să trăim. Voie bună și hori tradiționale până târziu în noapte. Pentru spectatorii din oraș, curioși sau melancolici după satul lor, cred că a fost mai mult decât un spectacol regizat. Practic, nu a existat o regie prestabilită în afară de cositul efectiv.
Din acest moment, cred că acest tip de manifestare cultural-civică va intra definitiv în calendarul activităților și evenimentelor muzeale, având în vedere faptul că actul cositului tradițional cu coasa a devenit o activitate tot mai rar practicată, odată cu asaltul tehnologiei moderne care invadează inclusiv spațiul rural. Mai mult decât utilitatea gestului rămâne evenimentul cultural asociat, respectiv întâlnirea unui grup dintr-o comunitate care angrenează energii și spiritualitate specifice unei zone etnografice. Iar pentru cei care sunt interesați de autenticitate, timpul muncilor tradiționale a cam trecut, rare mai sunt locurile în care acestea se desfășoară spontan. Pentru cei care mai știm și putem, devine o datorie să transmitem mai departe mesajul cultural ce este creat de fenomenul antropologic numit „clacă”.

Ce este „claca”? Este acea formă de întrajutorare mutuală prin care grupuri de săteni participă împreună la muncile care presupun efort consistent: cositul, edificarea unei case, culesul roadelor etc. Acest eveniment din viața fiecărui țăran, veacuri întregi unul banal și neimportant, a devenit astăzi unul cu semnificații antropologice și etnografice, tocmai pentru că are un important conținut cultural și dătător de sens în fiecare comunitate.
Dinafară, pare ceva închipuit sau un pretext pentru socializare. În trecut, însă, era o formă esențială prin care oamenii satului au supraviețuit indivi­dual și colectiv. În felul acesta, anii din viața țăranului se numărau în veri muncite la „clacă”...
Mai multe ar putea fi spuse de antro­pologi și etnografi, iar cine dorește să cunoască întreg fenomenul „clăcii” este poftit să se alăture celor care au astfel de inițiative. Nu pot încheia intervenția fără a mulțumi gazdelor de la muzeul satului – doamnei Monica Mare și personalului muzeal, primarului Comunei Groși, pentru determinarea organiza­torică, preoților Virgil Jică­reanu, Claudiu Pop și Călin Țura din localitate, pentru atmosfera creată și sprijinul culinar, clăcașilor din Groși și înso­țitoarelor acestora și, nu în ultimul rând, tinerilor talentați din comună pentru atmosfera muzicală care a încheiat apoteotic ziua de marți.

Imaginile sunt grăitoare, sper să participăm la cât de multe evenimente asemănătoare.

Gavil ARDUSĂTAN, Viceprimar Groși