Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Duminică , 25 Martie , 2012

Scrijelind tradiţia pe o cruce veselă

de Mândru de Maramureş

A dedicat o viaţă, morţii, pentru a intra în eternitate. Stan Ioan Pătraş este prototipul maramureşeanului autentic care are puterea de râde şi de a învinge orice, până şi moartea. Cimitirul vesel, proiectul său inedit de suflet este unic în lume şi a devenit un brand cultural al Maramureşului.

Asemeni dacilor, care credeau în viaţă veşnică şi ca un simplu prilej de a se întâlni cu Xamolxe, săpânţenii ştiu să ironizeze moarte şi să-I râdă în faţă, pentru veşnicie. Un veritabil urmaş al dacilor liberi de pe aceste meleaguri, Stan Ioan Pătraş a transformat moartea şi viaţa în sursă de inspiraţie şi de …haz. Poet, sculptor şi pictor, Stan Ion Pătraş a creat un Cimitir unic în lume: Cimitirul vesel, care datează de la mijlocul anilor ’30.
Artistul a început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. Apoi, prin 1935, a început să garnisească crucile cu scurte poeme despre viaţa celui decedat. Apoi, au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde -viață, galben -fecunditate și fertilitate, roșu -pasiune, negru -moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri. Până în anul 1977, când a încetat din viaţă, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu.
Pe crucea sa, Stan Ioan Pătraș a pus să i se încrusteze următorul epitaf:
De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câștig bani
La lucru greu de pădure
Cu țapin și cu săcure.
Tata -n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aș fi să mai trăiesc
Și planul să mi-l plinesc.
Din șaizeci și nouă țări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulți m-au vizitat
Și de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Și le doresc la toți bine
Care au fost pe la mine
Că viața o lăsai
La 69 de ani.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învățat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ție.”