Cazul Caracal, neputinţa statului, conexiuni cu zona ocultă a societăţii

Tragedia de la Caracal a scos în evidenţă faptul că statul nu este în stare să-şi protejeze cetăţenii, cei care din puţinul lor plătesc taxe şi impozite pentru ca statul cu instituţiile lui minunate să poată merge mai departe.
Nu spre paradis, ci spre iadul existenţei cotidiene. Două fetiţe au dispărut, iar cei care ar fi trebuit să le găsească se bâlbâie, mint, dau informaţii contradictorii, nu le găsesc pe fete! Nişte nemernici!

Nicolae TEREMTUŞ

În urmă cu mai bine de o săptămână, toată suflarea românească a fost bulversată de apelurile spre 112 ale Alexandrei Măceşanu, o fetiţă de 15 ani care a dispărut de acasă. Apoi, s-a aflat că a dispărut în urmă cu trei luni, o altă fată, de 18 ani, tot din Caracal. Şi Luiza Melencu a stat la o ocazie şi a dis­părut.
Pe parcursul ultimei săptămâni, toată presa românească a fost conectată la cazurile din Caracal. Au avut loc dezbateri, deontologii de serviciu au prezentat date, informaţii, au dat soluţii, au pre­zentat vinovaţi şi au cerut pedepse exemplare. În tot acest tumult, poliţia a lucrat sub presiune. Fie­care pas era filmat şi transmis, de multe ori în timp real. A fost o desfăşurare de forţe incredibilă şi de-o parte şi de alta a baricadei. Societatea civilă a reacţionat, iar protestele, în Caracal şi în Bucu­reşti, au apărut ca o replică la lentoarea autorităţilor.
Gheorghe Dincă, personajul din Caracal, cel mai detestat bărbat din România, în ultima perioadă, a fost reţinut. El a declarat că le-a ucis pe cele două fete. Dar autorităţile române nu au găsit nici cadavre, nici lucruri concrete care să confirme că cele două fete au fost omorâte şi arse într-un butoi, ori aruncate în Dunăre sau într-un lac din apropierea oraşului Caracal. Cei de la Medicina Legală au pre­levat probe din butoiul în care se spune că a fost ars cadavrul Alexandrei Măceşanu, pentru testul ADN. Lumea este în aşteptare. Cu toate că, până la această oră nu există rezultat oficial, pe surse, diverse televiziuni sau oameni de presă, dau rezultate parţiale care confirmă că Alexandra a fost arsă în butoi, sau că rămăşiţele din butoi sunt ale unei fetiţe de 12-15 ani, dar nu ale Alexandrei. Drept urmare… nu se ştie nimic.

Între timp, autorităţile au luat măsuri care nu rezolvă situaţia. Au fost demişi cei care au condus I.P.J. Olt, de la conducerea Poliţiei din Caracal, a fost decapitat
Inspectoratul General al Poliţiei române. Chestorul Ioan Buda, ma­ramureşeanul Ioan Buda a plecat spre alt loc călduţ, cel de la Poliţia de Frontieră, de unde a fost detaşat la conducerea Poliţiei române. Ce motiv de mândrie a fost în nord! A plecat şi ministrul de la M.A.I. Nicolae Moga a stat la conducerea ministerului doar şase zile. Iar Carmen Dan a plecat de la comanda ministerului cu sentimentul că a făcut numai lucruri bune. Dezastrul existent în poliţie, de sus până jos, arată ce mult a făcut fostul ministru cu fustă.
Nu mai are rost să intrăm în detaliile acestui caz cutremurător. Toţi românii au aflat, pas cu pas, ce s-a întâmplat la Caracal. Vom prezenta mai jos stenogramele discuţiilor Alexandrei cu cei de la 112 pentru că este un exemplu groaznic de cum nu ar trebui să se întâmple atunci când ceri ajutor la 112. Aceste stenograme ar trebui puse în ma­nualele celor care învaţă să fie astfel de operatori, cu menţiunea: aşa nu se face!
Să mai punctăm faptul că Alexandra este nepoata lui Alexandru Cumpă­naşu, unul dintre specialiştii în relaţiile autorităţilor cu societatea civilă. O figură marcantă a societăţii civile. Intervenţiile lui Cumpănaşu la toate nivelele de competenţă ale autorităţilor române, la televiziuni, probabil, au determinat reacţii rapide, aşa cum ar fi trebui să fie de la început.
Probabil, dacă nu ar fi existat o astfel de persoană cunoscută, nu s-ar fi ştiut nimic, iar noi, astăzi, am fi discutat despre apropiatele alegeri şi despre gafe ale unor miniştri sau lideri ai partidelor politice.
Stenogramele 112
Apel I - 25/07/2019, ora: 11:05:08 a.m.

Op. 112 (1): Alo, 112, ce urgență aveți? Alo?
A.M.: Bună ziua, vreau și eu în legătură cu poliția!
Op. 112 (1): Ce s-a întâmplat doamnă, cum vă numiți?
A.M.: Sunt domnișoară, am 15 ani, și ieri am fost sechestrată de către un domn...
Op. 112 (1): Cum te cheamă?
A.M.: Măceșanu Alexandra, vă rog veniți repede, nu știu unde sunt....
Op. 112 (1): Cum adică nu știi unde ești? În ce localitate te afli?
A.M.: În Dobro... Aaa… În Caracal, m-a dus în Caracal, dar nu știu unde exact...
Op. 112 (1) (ton ironic): Păi
dă-mi un punct de reper unde te afli în Caracal, cum crezi că te găsim?... Aloo?
A.M.: Da, stați, nu plecați vă rog...
Op. 112 (1): Ai fost violată?
A.M.: (plângând) Da, am fost violată!
Op. 112 (1): Da, rămâi la telefon, dar încearcă să-mi dai un punct de reper ca să știm exact ce... cum te putem găsi!
A.M.: A venit, a venit, a venit... Veniți repede, vă rog!!! Se în­chide apelul.
Op. 112 (1): Păi să venim unde, frate, în Caracal... (zgomot de fun­dal)? Păi ce dracu să-i fac că e în Caracal, că a răpit-o și a dus-o în Caracal, dar nu știe unde... și poliția mea vorbește... Dă-i aso­ciere...
Pe fundal se aude un alt operator: 11:06:57
Op. 112 (2): Unde ești în Caracal? Păi și acuma pe unde ești, te poți uita? Uită-te... uită-te...
Op. 112 (2): Dar de unde îl cunoști tu pe el? Ia spune-mi...
Op. 112 (1) către poliție: O să vă sune imediat colega, că o avem la telefon pe altă stație, da? O să vă sune imediat colega că încearcă să mai ia niște date! Este răpită, dusă în Caracal, violată....
Polițist (1): Răpită?
Op. 112 (1): Da și încearcă colega să afle ce, pe unde s-ar afla...
Polițist (1): Aoleu…
Polițist (1): Da, grăbiți-vă…
Op. 112 (1): Da, imediat, imediat vă sună!

Apel II - 25/07/2019,
ora 11:06:25 a.m.

Op. 112 (2): Alo, 112, ce urgență aveți? Alo?
A.M.: Tot eu sunt!
Op. 112 (2): Unde ești în Caracal?
A.M.: Am trecut, când am văzut prima dată, m-a legat la ochi și eram pe lângă dig, pe domn îl cheamă Popescu Lucian Gabriel…
Op. 112 (2): Pe lângă dig, Popescu Lucian... păi și acuma pe unde ești? Te poți uita?
A.M.: Nu pot, sunt închisă într-o cameră, văd decât o poartă…
Op. 112 (2): Ia uită-te, uită-te pe.... păi și da de unde îl cunoști tu pe el? Ia spune-mi…
A.M.: Deci, să vă spun, ieri am ieșit la ocazie ca să mă duc până-n oraș, și dumnealui m-a luat la ocazie, a închis mașina și m-a închis acolo, după aia a zis să mă ducă la el...
Op. 112 (2): Te-a luat la ocazie? Numărul la mașină... mai ții minte ceva din numărul de la mașină?
A.M.: Nu...
Op. 112 (2): Ce mașină, ce culoare măcar?
A.M.: Mașina era gri și avea boturile turtite...
Op. 112 (2): Cu bot turtit?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Atâta ai reținut tu, și acuma ești închisă? Ai trecut pe lângă dig?
A.M.: Da, atunci când m-am uitat prima dată, dar acum nu știu, cred că sunt în Bold sau ceva, nu știu.
Op. 112 (2): Bun, ai telefonul la tine, da?
A.M.: Da, dar e la el! Eu acuma sun de pe alt număr...
Op. 112 (2): Nu contează, de unde ai tu numărul ăsta?
A.M.: Care număr?
Op. 112 (2): Ăsta de pe care mă suni. De unde?
A.M.: E telefonul lui, l-am găsit aici…
Op. 112 (2): Telefonul lui?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Este telefonul lui, da, bun. Ia...
A.M.: Da, doamnă, vă rog trimi­teți-mi pe cineva că mi-e frică…
Op. 112 (2): Hai gata, stați puțin, te cred, te-am înțeles, stai puțin la telefon dacă tot poți...
A.M.: (plângând în hohote) Mi-e frică, mi-e frică...

25/07/2019, ora 11:07:53 a.m. – apel preluat de către poliție.

Polițist (1): Alo
Op. 112 (2): Alo, poliția?
Polițist (1): Alo, a trecut pe lângă dig...
Op. 112 (2): A trecut pe lângă dig din ce am înțeles. De ieri e răpită, ăsta-i telefonul lui.
A.M.: Vă rog, veniți cât mai re­pede...
Polițist (1): Unde să venim domni­șoară? Ia spuneți-ne...
A.M.: Poftim?
Polițist (1): Unde, unde?
A.M.: Nu știu exact. Am trecut pe lângă dig, dar acum cred că sunt în Bold, că altundeva nu putea să fie...
Polițist (1): Unde, în? Unde sunteți?
A.M.: În Bold...
Polițist (1): În Bold? Aaa... În județul Olt?
A.M.: Da, uitați, uitați, stați un pic... Am găsit o adresă, bld. Antonius Caracalla nr. 9, B1, D.A.... (nu se înțelege).
Polițist (1): Acolo rămâneți! Ră­mâneți acolo. Antonius Caracalla nr. 9, da?
A.M.: Veniți repede că mi-e frică, vă rog, vă rog!
Op. 112 (2): Continuați adresa asta, s-ar părea că e bloc...
A.M.: Vă rog veniți repede că mi-e frică!...
Polițist (1): Ce bloc este acolo? Ați spus că e un bloc.
A.M.: Nu este bloc, este o casă, este o curte...
Polițist (1): O casă, bun, rămâneți acolo să vină un echipaj de poliție, bine?
Op. 112 (2) (ironic vorbind): E închisă...
A.M.: Vă rog veniți repede că mi-e frică de el, m-a bătut...
Polițist (1): (pe ton imperativ): Bine, bine, rămâneți acolo!
A.M.: Aici rămân că n-am cum să ies, vă rog veniți (strigăt disperat)!
Polițist (1): Sunteți cu cineva? Sunteți singură? Cum ați ajuns?
A.M.: Nuuuu, sunt singură, sunt singură, vă rog...
Polițist (1): Sunteți singură, am înțeles, rămâneți acolo!
A.M.: (aproape plângând): Îmi este frică...
Polițistul prin stație: Alo, mașina, Antonius Caracalla numărul 9, este o fată bătută și violată, da?
A.M.: (auzind conversația, începe să plângă) Vă rog veniți repede că
mi-e frică, vă rog!
Polițist (1): Domnișoară închideți telefonul, veți fi contactată și vine poliția acolo, da?
A.M.: Vă rog, veniți repede!
Polițist (1) (sictirit): Da, bine, bine.
A.M.: Domnule, domnule, este o mașină mare în curte...
Polițist (1) (ton ridicat): Bine, rămâneți la nr. 9 acolo, exact acolo!

Apel III - 25/07/2019,
ora 11:12:36 a.m.

Op. 112 (1): Alo 112, ce urgență aveți?
A.M.: (ton disperat) Doamnă, ați trimis pe cineva? Că cred că se întoarce și mi-e frică că mă bate...
Op. 112 (1): Da, ai vorbit cu poliția, da?
A.M.: Da, cu dumneavoastră!
Op. 112 (1): Ce ți-a zis poliția?
A.M.: Mi-a zis că o să trimită un echipaj, dar vă rog veniți mai repede!
Polițist (2): Alo?
Op. 112 (1): Poliția? A revenit fata.
Polițist (2): Da... doamnă, spuneți domnișoară!
A.M.: Vă rog, ați trimis pe cineva aici?
Polițist (2) (pe ton iritat): Am trimis, rămâneți acolo că nu... în 2 minute n-are cum să zboare, măi domni­șoară. Stați acolo, da?
A.M.: (plângând disperat) Veniți vă rog, veniți, mi-e frică...
Polițist (2) (ton ironic, atitudine zeflemistă): Păi de cine vă este frică?? Alo, de cine vă este frică?
A.M.: (plângând) De el... m-a bătut...
Polițist (2): De el, cine este persoana?
A.M.: Îl cheamă Popescu Lucian Gabriel!
Polițist (2): Popescu Lucian. Și unde stă ăsta acolo?
A.M.: Am zis că Bold, Antonius Caracalla numărul 9...
Polițist (2): Acolo la numărul 9 stă Popescu ăsta Lucian?
A.M.: Nu știu, am găsit doar o carte de vizită și mă gândeam că poate e a lui.
Polițist (2): Păi cartea de vizită e a lui?
A.M.: Nu știu...
Polițist (2) (ton ironic): Aaa, nu știi nici asta! Bine, așteptați acum... așteptați acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, așteptați.
A.M.: Vă rog stați cu mine la telefon că îmi este frică... vă rog...
Polițist (2): Nu pot să stau în telefon domnișoară că avem și alte apeluri, rămâneți acolo că vine echipajul de poliție, negreșit va veni, da, două-trei minute, ce naiba? (pe fundal se aude plânsul Alexandrei).
A.M.: (plângând) Bine...
Polițist (2): Da? Stați liniștită, cal­mați-vă un pic, da?
A.M.: (plângând, disperată) Mi-e frică...!
Polițist (2): Încercați să vă calmați, păi... da? Calmați-vă și va veni echipajul, e pe drum...
A.M.: (disperată) Bine, vă rog...
Polițist (2): Lăsați telefonul liber, că dacă stăm în telefon de discuție, echipajul nu poate să vorbească cu dvs.
A.M.: (plângând) Bine, bine, da.
Polițist (2): Bine.

30 iulie

Ca o ironie, în data de 30 iulie este Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane. Ambasada SUA a dat un comunicat cu această ocazie. În câteva cuvinte, americanii arată ce ar trebui să se facă.

„Ca recunoaştere a Zilei Mondiale împotriva Traficului de Persoane, 30 iulie, Ambasada Statelor Unite ale Americii condamnă traficul de persoane în toate formele sale. SUA se angajează să lucreze cu românii pentru a elimina traficul de fiinţe umane. Îndemnăm ferm toate guvernele să combată traficul de persoane prin servicii de protecţie cuprinzătoare şi concentrate pe victime, prin măsuri de prevenţie a infracţiunilor care vizează direct tacticile traficanţilor şi informează mai bine comunităţile şi prin acuzarea şi condamnarea traficanţilor, pentru a-i face să răspundă penal pentru faptele lor. Printr-o abordare concentrată a eforturilor noastre colective de luptă împotriva traficului de persoane, putem schimba ceva şi o vom face”, se arată în comunicatul Ambasadei SUA.
 

Concluziile noastre

Zilele au trecut şi la momentul redactării acestui material situaţia de la Caracal este neschimbată. Nu au fost găsite cadavrele fetelor şi niciun alt indiciu care să ducă spre lămurirea situaţie. Acum, se vorbeşte tot mai mult despre reţele de trafic de carne vie, de faptul că Gheorghe Dincă ar fi în legătură cu proxeneţi, iar legăturile ar duce undeva sus de tot în statul român. Se vorbeşte de reţele de proxeneţi conduse de poliţişti, procurori ori politicieni. Se vorbeşte de bani pentru partide rezultaţi din astfel de infracţiuni incredibile. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla.
Plecând de la toate acestea, am încercat să fim şi noi la zi cu situaţia din Maramureş. Am dorit să aflăm dacă avem şi noi, în nord, cazuri de copii, tineri care au dispărut de acasă şi nu au mai fost găsiţi.

Am fost la I.P.J. Maramureş pentru a obţine informaţii în acest sens. Având în vedere ce se întâmplă în toată ţara, ne-am gândit că şi poliţiştii maramureşeni vor fi mai prompţi în a oferi date şi informaţii despre cele solicitate de noi. Au trecut deja trei zile de la solicitare şi nu am primit nimic. Ori situaţia la nivelul I.P.J. este atât de greu de centralizat, ori nu au dorit să dea informaţii.
Noi credeam că au situaţii aflate la o depărtare de un clic în sistemul informatic al Inspectoratului. Dar…

Am vorbit şi cu cunoscutul avocat penalist Ioan Blăjan, prodecan al Baroului Maramureş, despre modul în care a fost gestionat cazul de către poliţişti şi momentul intrării în casa lui Dincă. Avocatul băimărean a spus că este o dovadă crasă de neprofesionalism. Ne-a explicat că poliţiştii, în momentul în care au avut adresa de unde s-a sunat trebuia să intre fără mandat. Erau acoperiţi de prevederi legale directe sau indirecte. Era vorba de viaţa unui om şi trebuia intervenit de urgenţă. Am vorbit cu Ioan Blăjan şi despre modificările aduse legilor justiţiei, iar avocatul băimărean are aceeaşi părere. Unele sunt bune, altele nu. Şi concluzia lui a fost că aceste legi nu sunt făcute în interesul cetăţeanului ci în favoarea statului cu instituţiile sale.
Nu ne mai rămâne decât să ne amin­tim că şi în nord au fost mai multe cazuri de fete, majoritatea din cadrul instituţiilor de protecţie, au fost sechestrate şi duse pentru prostituţie în diverse locuri. Acele cazuri au făcut un pic de vâlvă după care nu
s-a mai auzit nimic. Sistemul în­vinge întotdeauna.
Tot noi am scris destul de mult despre copiii din sistemul de protecţie duşi în tabere în Italia, că tot se vorbeşte de reţele de prostituţie din Peninsulă. Acolo, conform decla­raţiilor unor fete, au fost agresate
sexual de cei la care au fost cazate.
A fost un pic de vâlvă, ceva demisii şi cam atât. Acum se continuă cu acele tabere,
deşi România oferă multe locuri pentru tabere acestor copii.