Campania lui Sir Paul McCartney

Postare pe blog de Sir Paul McCartney, una din cele peste 100 de personalități care s-au alăturat campaniei Greenpeace pentru protejarea Arcticii

1968. A fost un an pe cinste. Oamenii erau pe străzi, revoluția era în aer, noi am lansat albumul White și a fost realizată poate cea mai influentă fotografie din toate timpurile, de către un fotograf pe nume William Anders.

Era în Ajunul Crăciunului. Anders și comandantul lui de misiune, Frank Borman, tocmai deveniseră singurele ființe vii care au orbitat vreodată Luna. Atunci, prin mica fereastră a navei spațiale, Apollo 8, în fața ochilor li s-a așternut o priveliște pe care nimeni nu o mai văzuse vreodată, ceva atât de familiar și cu toate astea, atât de străin, care îți taie respirația prin frumusețe și fragilitate. „Dumnezeule!”, a exclamat Borman atunci. „Ia uită-te aici! Apare Pământul. Uau, ce frumusețe!”

„Ai un film color, Jim?” a răspuns Anders. „Dă-mi-l repede pe cel color, te rog…” Timp de aproape un minut, două ființe umane, într-o cutie de tablă aflată la aproape 400.000 de kilometri de casă s-au străduit să introducă un film Kodak în aparatul foto.

Atunci Anders l-a îndreptat spre fereastră, a apăsat declanșatorul și a captat imaginea planetei noastre care se ridica ușor deasupra orizontului Lunii. Răsărit de Terra. Acea imagine unică a avut un asemenea impact asupra psihicului uman, încă îi este atribuită nașterea mișcării globale pentru protecția mediului – prin faptul că a schimbat felul în care ne privim pe noi înșine.

Acest eveniment a avut loc acum mai bine de patruzeci de ani, o singură privire în marea nesfârșită a timpului, însă ceva într-adevăr remarcabil s-a întâmplat de atunci. Timp de cel puțin 800.000 de mii de ani oceanul Arctic a fost acoperit de o calotă de gheață de mărimea unui continent. Însă în deceniile care au trecut de la realizarea acelei fotografii, sateliții au măsurat o depreciere constantă a acelei fâșii albe. O mare parte din ea a dispărut până acum, și se pare că se va topi complet sub ochii copiilor mei.

Gândiți-vă. De când a fost făcută fotografia, omenirea a fost atât de preocupată cu încălzirea planetei, încât acum aceasta arată cu totul altfel din spațiu. Exploatând combustibilii fosili și arzând pădurile seculare am emis atât de mult carbon în atmosferă încât, în ziua de azi, astronauții privesc altă planetă din spațiu. Și mai este ceva care mă stupefiază. Pe măsură ce gheața se retrage, giganții petrolieri avansează. În loc să vadă topirea ghețurilor ca pe un avertisment grav pentru umanitate, ei pun ochii pe rezervele de petrol inaccesibile până acum, din platformele marine de la pol. Ei exploatează faptul că gheața dispare pentru a fora pentru același lucru care a dus la topirea gheții inițial. Combustibilii fosili au „colonizat” fiecare colțișor al planetei noastre, dar la un moment dat și într-un anume punct trebuie să spunem: „Până aici, gata.”Cred că acel moment a sosit și că punctul respectiv este Arctica.

De aceea m-am alăturat campaniei Greenpeace pentru a crea un sanctuar protejat prin lege în jurul Polului Nord și pentru a interzice forajele petroliere și pescuitul industrial în apele arctice. Numele meu va fi printre cel puțin alte două milioane pe care Greenpeace le va duce la Pol și le va fixa pe fundul mării, la 4 km sub gheață. Ne unim forțele pentru a proteja Arctica și viața de pe Pământ.

În doar o singură lună, peste un milion de oameni deja au semnat pe www.savethearctic.org, iar dacă încă nu te-ai înscris, încă o poți face, iar numele tău se va afla pe fundul oceanului, la capătul lumii.

Iar dacă și tu, ca și mine, ești atras iremediabil de viața sălbatică din Arctica, vei vrea să te alături mișcării online Arctic Rising. Poți alege să fii unul dintre cele cinci animale – fie un urs polar, o bufniță de zăpadă, o vulpe arctică, o morsă sau un narval.

Odată ce te-ai alăturat unui clan de animale, poți „vâna în haită” pentru a atrage noi suporteri ai campaniei și poți concura cu ale animale pentru a implica noi persoane. Este un fel  de Earthrise, unde încercăm să aprindem scânteia unei noi mobilizări în masă, una care să tragă linie în zăpadă, în fața poluatorilor, pentru a le spune „Pe aici nu se trece”. Așa că acum trebuie să mă decid ce animal să aleg.