Calea, Adevărul şi Viaţa. Taina Sfântului Maslu și vindecarea omului

Taina Maslului este lucrarea sfântă să­vârșită în numele Sfintei Treimi, de către preoții Bisericii, prin care se împărtășește credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau ușurării suferințelor tru­pești, întărirea sufletească și iertarea păcatelor. Partea văzută constă din ungerea cu untdelemn sfințit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu, prin puterea Sfântului Duh, asupra celui bolnav.
Taina Sfântului Maslu nu se poate confunda cu Taina Sfântului Mir (Mirungerea) și nici cu miruirea. Taina Sfântului Mir împărtășește credinciosului harul pentru creșterea duhovnicească. Taina Maslului se săvârșește la cererea bolnavului sau apropiaților săi - rude, prieteni - în vederea însănătoșirii sau în perspectiva eshatolo­gică: iertarea păcatelor care au dus la sufe­rință, la tulburarea sufletului, sau pentru răspuns bun la dreapta judecată (par­ticulară și apoi cea obștească).
Însănătoșirea bolnavului se cere prin rugăciune de la Dumnezeu, fiindcă însuși Fiul Său a luat trupul nostru. În calitatea sa de „templu al Sfântului Duh” (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al păcatelor personale nemăr­turisite, ci și o urmare firească a eredității. Se știe că din părinți vicioși se pot naște copii cu malfor­mații. „Până la al șaptelea neam voi pedep­si fărădelegea” (Lev., 26, 31); „părinții mănâncă aguridă și se stre­pezesc dinții copiilor” (Ier., 31, 29). Îna­inte de Taina Sfântului Maslu se cere bol­navului să-și mărturisească păcatele pentru iertare în Taina Spovedaniei, ca să se poată învrednici apoi și de Sfânta Împărtășanie. Sunt și cazuri când și cei din jurul bolnavului trebuie să-și mărtu­risească păcatele în Taina Spovedaniei, pentru a fi împreună rugători cu cel în su­ferință, pentru însănătoșire. Sfântul este o taină a participării comune la ridicarea din patul suferinței, o comuniune de rugăciu­ne pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfinților și îngerilor, al tuturor slujitorilor trăitori în Hristos și în comuniune cu sfinții.
Taina Maslului nu este izolată, ci pre­ce­dată de slujbe speciale: la Sfânta Liturghie se scot părticele pentru cei bolnavi, se săvârșesc acatiste și paraclise pentru ier­tarea păcatelor și însănătoșirea celor aflați pe patul suferinței.
Elementele constitutive și concrete ale acestei Taine: preoții săvârșitori - ca cei ce poartă harul tămăduirii din preoția și slu­jirea Mântuitorului Hristos, primitorii ei, care sunt îndeosebi cei bolnavi tru­peș­te, dar și cei bolnavi sufletește, sunt pri­miți cu bunăvoință și tratați ca niște frați, fiindcă poartă chipul lui Dumnezeu și rănile suferinței Mântuitorului. Materia sfințită este untdelemnul și făina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este în­tă­rirea credinței celui deznădăjduit, prin căință sinceră și pocăință totală; primirea harului întăritor și al iertării, certitudinea îndurării Mântuitorului la judecata parti­culară și obștească.
Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănă­tate și de relație cu Dumnezeu și cu seme­nii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o pri­mim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei, căci toți cei ce sunt vin­decați în cele din urmă iarăși se vor îm­bol­năvi și vor muri, după cum și cei pe ca­re Iisus i-a vindecat sau i-a înviat din morți au murit la un moment dat. Scopul și efectul principal al vindecării este resta­urarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja ma­nifestarea Împărăției pe pământ.