Calea, Adevărul şi Viaţa. Sutașul care L-a uimit pe Hristos

În Duminica a patra după Rusalii, Biserica face pomenirea vindecării slugii sutașului din Capernaum. Acest sutaș păgân, comandant al unei formațiuni militare alcătuite din o sută de persoane, vine la Hristos și îi cere să-i vindece sluga. Când Mântuitorul îi răspunde că va ajunge în casa acestuia pentru a-i tămădui sluga, sutașul îi spune: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea” (Matei 8, 8). Din Evanghelie aflăm că Mântuitorul s-a minunat de credința acestuia. În Evanghelii, numai de două ori se menționează că Iisus „a fost uimit”: pentru credința sutașului (Matei 8, 10) și pentru necredința concetă­țe­nilor din Nazaret (Marcu 6, 6).
Atât de mare era credința sutașului în puterea lui Hristos, încât acesta nu considera absolut necesară prezența fizică a Domnului lângă cel bolnav, spunându-i Mântuitorului că este de ajuns să rostească un cuvânt, ca sluga lui să fie vindecată. Atât de mult crede, încât știe că Cel care se afla în fața lui are atâta putere, încât poate să vindece un bolnav fără să-l vadă sau să cunoască boala acestuia. Este un exemplu pentru noi toți în ceea ce înseamnă a crede cu adevărat, făcându-ne datori să ne încredem pe deplin în puterea Sa, că Hristos poate să facă orice, indiferent de situație sau problemă.
Această credință smerită în puterea tămăduitoare a Domnului, i-a făcut pe Sfinții Părinți să introducă în rugăciunile care se citesc înainte de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, cuvintele sutașului: „Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu...”.
Sutașul, deși avea puterea de a înlocui rapid sluga bolnavă cu un om sănătos, sau putea trimite pe altci­neva la Hristos ca să-i ceară ajutor pentru vindecarea slujitorului, decide să facă tot posibilul pentru tămăduirea lui și nu oricum, ci mergând el însuși la Hristos. Sutașul devine astfel, chipul omului care se roagă pentru alții. De la acest sutaș a învățat Biserica să se roage pentru sănătatea si mântuirea tuturor oamenilor, dar mai ales pentru cei care din diferite motive nu mai pot face acest lucru.
Întâlnirea dintre Hristos și sutașul din Capernaum, ne descoperă că toţi oamenii sunt chemaţi să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Credința sutașului arată că și păgânii erau pregătiți tainic să primească și să mărturisească credința în Fiul lui Dumnezeu întrupat. Refuzul suta­șului de a-L primi pe Hristos în casa lui, ne descoperă că El recunoaște sfințenia lui Hristos și starea lui de om păcătos.
Dragostea pentru altul îl face pe sutaș să depășească modul în care un stăpân se raporta la sluga sa. Îl vede pe acesta ca pe un frate, ca pe o persoană unică, ce nu poate fi înlocuită de nimeni. Nu întâmplător Mântuitorul le descoperă ucenicilor că vor fi recunoscuți ca ucenici ai Săi după împlinirea poruncii iubirii aproapelui: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13, 34). Iar dragostea desă­vârșită se arată în rugăciunea pe care unii o fac pentru ceilalți.

Așadar, să ne rugăm Domnului să ne dăruiască putere a ne ruga pentru alții în toată vremea.