Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Duminică , 15 Decembrie , 2019

Calea, Adevărul şi Viaţa. Laudele bisericești

de Pr. dr. Cristian Stefan

Biserica aduce laudă, slavă și mulțu­mire lui Dumnezeu printr-o serie de slujbe, care se săvârșesc în fiecare zi în mănăstiri și de sărbători în unele biserici de enorie. Aceste slujbe sunt cunoscute sub denumirea de „cele șapte Laude”.

Laudele Bisericii sunt:
Vecernia (slujba de seară); Paver­cenița (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare); Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopții); Utrenia; Ceasurile în număr de patru (I, II, III, IV) – rugăciunea de la începutul celor patru sferturi ale zilei.
Sunt șapte sau opt Laude bisericești? Utrenia și Ceasul I sunt socotite o singură Laudă, dar avem în total opt laude. Ceasul I se citește mereu după Utrenie, înainte de otpustul acesteia.
Generalizarea tuturor celor șapte Laude în canonul oficial al cărților de slujbă nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Definitivarea și uniformizarea rânduielii de slujbă a celor șapte Laude, a fost realizată prin tipărirea Ceaslovului, începând cu edițiile slave de la sfârșitul secolului al XV-lea (Cracovia 1491 și Veneția 1493) și cea greacă de la începutul secolului al XVI-lea (Veneția 1509).
Rânduiala din prezent a Laudelor bisericești este rodul unei evoluții dinamice, la care au contribuit perso­nalitățile, centrele, curentele teo­lo­­gice din perioada bizantină.
Cele șapte Laude simbolizează șapte mari evenimente din viața Mântuitorului Hristos.
„Vecernia simbolizează momentul pogorârii Mântuitorului de pe cruce și punerea Lui în mormânt nou, dar și momentul sfânt al Cinei celei de Taină.
Pavecernița simbolizează tânguirea Maicii Domnului, când a plâns după ce Mântuitorul a fost pus în mormânt.
Miezonoptica - simbolizează momentul rugăciunii Mântuitorului în grădina Ghetsimani.
Utrenia este timpul când L-au prins pe Mântuitorul în grădina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostași cu sulițele. L-a prins pe Mântuitorul, zicând: „Bucură-Te, Învățătorule”, și L-a sărutat. Deci Utrenia redă episodul în care Mântuitorul a fost prins în gră­dina Ghetsimani și când toți Apos­tolii L-au părăsit și au fugit, iar El a rămas singur în mâinile celor fără de lege.
Ceasul întâi este momentul când
L-au dus pe Hristos la Ana și la Caiafa, după ce L-au prins, tot atunci după miezul nopții, către ziuă.
Ceasul al treilea simbolizează atât momentul condamnării la moarte a Domnului, cât și pogorârea Sfântului Duh în chip de limbi de foc peste Sfinții Apostoli. Mântuitorul le-a spus Apostolilor: „De trebuință este să Mă duc Eu; că dacă Eu nu Mă duc, nu va veni Mângâietorul la voi, pe care Eu Îl voi trimite de la Tatăl. Deci stați în Ierusalim până vă veți îmbrăca cu putere de Sus”.
Ceasul al șaselea corespunde cu momentul răstignirii Mântuitorului pe crucea de pe Golgota, între cei doi tâlhari.
Ceasul al nouălea simbolizează momentul înfricoșat în care Mântuitorul își dă duhul pe cruce, când a zis: „Săvârșitu-s-a! Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul Meu”. Hristos a venit să-l înnoiască pe Adam; Hristos, noul Adam. Că printr-un păcat a intrat moartea în lume prin Adam, și s-a biruit păcatul prin Iisus Hristos. „Nu lăsa, Doamne, omenirea! Nu lăsa zidirea Ta cu care sunt îmbrăcat Eu acum, și care o sfințesc pe cruce și o jertfesc și Mă aduc jertfă pentru toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca să răscumpăr firea ome­nească”, spune una dintre cântările Ceasului.” (Părintele Ilie Cleopa)