Calea, Adevărul şi Viaţa. Egoism, egocentrism și egolatrie

A fi egoist înseamnă a face doar pentru tine, a te gândi doar la tine, a vorbi doar despre și pentru tine, a agonisi doar pentru tine.
Despre egocentrism, mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că în­seamnă a avea conștiința păcă­toasă de a te crede pe tine centrul universului sau într-un limbaj românesc „buricul pământului”, să crezi că totul se învârte în jurul tău, să crezi că toți oamenii îți datorează ție totul, iar lor tu nu le datorezi nimic, să crezi că tu ești cel mai important, cel mai înzestrat, cel mai frumos, cel mai deștept și cel mai iubit.
Cât privește egolatria, ea este culmea egocentrismului. De îndată ce ai ajuns să crezi despre tine că ești centrul pământului, nu ești departe de paranoia, să-ți creezi și să-ți cultivi un cult al perso­nalității, în așa fel în care oamenii să te vorbească numai de bine, să te laude numai pe tine, și prin toate mijloacele să fii slăvit și preaslăvit, onorat și lăudat de către ceilalți. Este cursa cea mai vicleană în care cad de obicei conducătorii de popoare și cei care sunt puși să stăpânească, pentru că, aproape întotdeauna, subalternii au tendința să te laude și să te lingușească. Iar tu începi încetul cu încetul, puțin câte puțin, să crezi din ceea ce spun ei și să crezi despre tine ceea ce spun lingușitorii.
De aceea, adevăratul conducător înțelept este acela care nu le permite subalternilor săi să-l laude, sub nici o formă, sau chiar mai mult, să le interzică a-l lăuda. Aceasta pentru ca să-și păstreze dreapta măsură și să cumpă­nească el exact ceea ce este și ceea ce nu este în lumea aceasta, ce este bun și ce este rău. Aceasta înseamnă și dreapta socotință despre tine însuți.
De îndată ce ai renunțat la egoism, la egocentrism și ai lepădat sau ai respins egolatria, înseamnă că te-ai lepădat de tine. Aceasta nu înseamnă să te renegi, nu în­seamnă să te negi pe tine însuți. Rămâi o persoană demnă și în­treagă, cu rostul tău în familie și în societate, cu dreptul tău de a viețui onorabil în lumea aceasta, în măsura decenței și a modestiei.