Calea, Adevărul și Viața. Adormirea Maicii Domnului

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este sărbătorit pe 15 august. Este ziua în care facem pomenirea mutării ei din această viață, la cea veșnică. Mărturii despre existența sărbătorii Sfintei Marii avem începând cu se­colul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult. Însă, preacinstirea Maicii Domnului este prezentă înainte de această perioadă. De exemplu, unul din cele mai timpurii texte păstrate ale Liturghiei, versiunea egipteană a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, cuprinde următoarele: „Adu-Ți amin­te, Doamne, de părinții noștri… mai ales totdeauna de sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu, și pentru rugăciunile ei miluiește-ne...”.
Locul de origine al sărbătorii Sfintei Marii este Ierusalimul, orașul în care se păstrează mormântul Maicii Domnului, în apropierea Grădinii Ghetsimani.
În Apus, această sărbătoare este menționată pentru prima dată în se­colul al VI-lea, la Sfântul Grigorie, Episcopul de Tours († 593 sau 594). Generalizarea praznicului Adormirii Maicii Domnului se va face în Apus de către Papa Teodor I (642-649), în vreme ce în Răsărit acest lucru se petrece mai devreme, în timpul împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit biserica Maicii Domnului din Ghetsimani.
Ori de câte ori vorbim de Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului trebuie să vestim moartea ei. Fecioara Maria și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. A murit cu moartea noastră, pentru că a împărtășit naște­rea noastră. N-a fost zămislită în chip „imaculat”, într-un mod unic și diferit de al nostru; nu i s-a dat o natură specială, incapabilă de păcat. Din acest motiv nu a fost ferită de moarte.
Așadar, moartea Maicii Lui Dumnezeu a fost o moarte adevărată, asemenea morții oricărui om. Potrivit Tradiției, a fost îngropată într-un mormânt din Ghetsimani, iar după trei zile, mormântul ei a fost găsit gol. Fiind Maica Celui ce a biruit moartea, nu rămâne în moarte, ci se ridică mai presus de ea prin puterea Fiului ei. După cum mormântul Domnului a rămas gol, tot astfel rămâne și mormântul Maicii Sale. Cele două morminte rămase goale ne vestesc că și mormintele noastre vor rămâne goale, că nu vor fi locuri de veci.
Maica Domnului este singura persoa­nă dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduială liturgică a pu­nerii în mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Ador­mirii Maicii Domnului cântă imnuri precum Prohodul și Binecuvân­tările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu Fiul ei.
Sărbătoarea din 15 august se numește Adormirea Maicii Domnului și nu Înălțarea la cer cu trupul a Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului trece prin moarte și apoi se mută la cer. De aceea, la praznicul Sfintei Marii cântăm: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”.