Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Sambătă , 19 August , 2017

Bresle transilvănene. Istorie şi simbol

de Ioan Botis

Viaţa economică a Transil­vaniei a purtat de-a lungul mai multor secole amprenta puternică a instituţiei bres­le­lor, care, deşi a suportat numeroase transformări survenite atât din interior, cât şi ca urmare a unor acţiuni externe, a reuşit să treacă peste toate vicisitudinile şi să supravieţuiască în această formă până la începutul mileniului opt al secolului al XIX-lea.


Cu toate că s-a încercat constant acre­ditarea ideii că breslele au fost instituţii închise, conservatoare şi care impuneau o serie de tabu-uri obligatorii, în realitate acestea, pe lângă apărarea intereselor profesionale ale fiecăreia în parte, încercau prin normele interne şi mai târziu legile externe să păstreze o anumită conduită morală a membrilor, pentru ca aceştia, la rândul lor, să o impună comunităţii în care vieţuiau.

Apărute din necesităţi economico-sociale, aceste asociaţii profesionale alcătuite din meşteri calificaţi din aceeaşi branşă sau din branşe diferite, au fost atestate pentru Transilvania încă din secolul al XIV-lea, deşi cu o oarecare întârziere raportat la cele din centrul şi apusul Europei, care au constituit modele de organizare. Totuşi, datorită condiţiilor istorice specifice, procesul dezvoltării breslelor transilvănene prezintă caracteristici speciale faţă de cele amintite, chiar dacă au avut acelaşi fundament. În momentul în care ne­voile pieţei au condus la sporirea nu­mărului meşteşugarilor, a devenit inevitabilă asocierea lor pe ramuri de activitate pentru depăşirea obstacolelor care le apăreau în cale, dar şi pentru îmbunătăţirea situaţiei lor materiale.

Generalizarea sistemului breslaş în Transilvania are loc în perioada seco­slelor XV-XVI, când, la solicitarea meşteşugarilor din mediul urban, care urmăreau asigurarea unor privilegii în faţa meşteşugarilor străini sau a celor care nu făceau parte din bresle, au fost acordate şi chiar reînnoite o serie întreagă de privilegii, fie acestea regale, voievodale, princiare sau de altă natură. După o perioadă de stagnare şi chiar de regres, datorate dispariţiei regatului maghiar după înfrângerea de la Mohacs (1526), sistemul de breaslă se revigo­rează şi se dezvoltă semnificativ în perioada Principatului, dar îndeosebi în timpul principilor din secolul al XVII-lea, de când datează cele mai multe privilegii şi statute de breaslă.
După intrarea Transilvaniei în cadrele Imperiului habsburgic (1691), breslele înfiinţate anterior îşi continuă activitatea, fiindu-le reînnoite statutele, sau apar altele noi – uneori asociindu-se în branşe din domenii apropiate sau diferite – însă se constată din ce în ce mai pregnant tendinţa autorităţii centrale de a interveni şi legifera tot mai mult viaţa internă a acestora.
Bunăoară, Edictul imperial din 1741, prin cele 36 de articole ale sale, legifera în amănunt constituirea şi funcţionarea breslelor. Această orientare a atins punctul culminant în 1872, în condiţiile acordării dreptului liberei practici a meseriilor, când prin Legea nr. 8
breslele au fost desfiin­ţate, în locul lor fiind în­fiinţate asociaţii industriale profesionale, dar care au păstrat multe din ve­chile obiceiuri şi tradiţii.

 

 

39 de exponate din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş
 

 

„La organizarea şi vernisarea expoziţiei temporare, instituţia muzeală din Baia Mare a fost reprezentată de dr. Marius Câmpeanu, şeful Secţiei de Istorie, acesta fiind unul dintre curatorii expoziţiei, alături de Constantin Băjenaru (Făgăraş), Ginel Lazăr (Bucureşti), Melinda Mitu (Cluj-Napoca), Raluca Maria Frîncu (Sibiu), Marius Gabriel Rus (Deva) şi Nicolae Teşculă (Sighişoara).
Expoziţia este însoţită de un catalog, în care sunt prezentate cele 94 de piese aflate în expunere, referitoare la activitatea breslelor transilvănene (lăzi de breaslă, statute, sigilii, table de convocare etc.). Facem menţiunea că 39 de exponate fac parte din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.
Pentru a trezi interesul maramureşenilor (şi nu numai) care  călătoresc spre litoralul românesc şi spre alte destinaţii de vacanţă, lansăm invitaţia de a vizita această expoziţie, deschisă la Cetatea Făgăraşului, până la sfârşitul lunii septembrie 2017. În acest fel, vă veţi bucura şi de atmosfera de basm a uneia dintre cele mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est, clasată, potrivit publicaţiei americane Huffington Post, în top 10 al celor mai frumoase cetăţi şi castele din lume.”
Dr. Marius Câmpeanu