• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 28 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 21 Februarie , 2020

Biblioteca de idei. Viața unui om – istoria unei instituții

Sociologii contemporani au concluzionat că cel mai important câștig al oamenilor este „indicele de rela­ție”. Conexiunile cu ceilalți, reverbe­rațiile, rezonanțele, comu­ni­că­rile, comuniunile și toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc împliniri indivizilor înscriși în registrele de perfor­manță, fie că e vorba de instituții academice, fie că ne referim la viața de zi cu zi a fiecăruia.
Mărturisesc public faptul că unele dintre cele mai mari „plăceri gnoseo” le am ca efect al lecturilor textelor rubricii de față. Așa s-a născut și ultima culegere de eseuri publicată la „Școala Ardeleană” a lui Vasile George Dâncu din Cluj-Napoca, la care prefața mi-a fost scrisă de jurna­listul și bibliotecarul sălăjeano-sibian Ion Onuc Nemeș, „Gânduri pentru o… bibliotecă de idei”, coleg de breas­lă și prieten de viață. El face parte din eșalonul de oameni apropiați care îmi urmăresc „mersul” și „realizările” cu o cons­tanță uimitoare. Din aceste rațiuni subiective, m-am simțit chiar obligat să-l „antrenez” într-o astfel de „pecete publicistică”. Cum s-ar spune în grai comun, cine să-mi pre­zinte „înfățișarea” sub formă de pre­față decât un om sincer, prieten adevărat, neprefăcut și care-mi cu­noaște atât de bine chipul.

Efectul a fost împlinitor cu asupra de măsură. Și prietenii lui Onuc
„s-au îmbogățit” cu ideile mele, dar și nu­mărul și calitatea „andrisan­ți­lor” a crescut vertiginos. Iar rela­țiile dintre oamenii de o anumită factură și structură așa sunt. Când unul desco­peră o carte bună, e ca și cum ar avea-o toți, când altul întâlnește o persoană admirabilă, e ca și cum și-ar fi apropriat-o toți cei din grup, chiar dacă „grupul” n-are un statut și un sediu.

Prin decembrie 2019, Ion Onuc Nemeș îmi trimite de la Sibiu cartea semnată de profesorul Ioan-Nicolae Popa „Viața unui om – istoria unui muzeu.
Muzeul et­no­grafic Pamfil Albu din Lupșa”, apărută la Editura Curs. Volumul începe cu „Lista insti­tuțiilor și a persoanelor care au sprijinit editarea cărții, în calitate de prenumeranți”. „Prenumeranți” – ce cuvânt roditor! În vremurile cele aspre, când românii nu beneficiau de niciun fel de ocrotire a autorităților, tot ce se edita (cărți, ziare, reviste, antologii, crestomații etc.) se făcea prin acest sistem în care se numărau dinainte¸ prin contribuții financiare ante-factum, persoanele care vor cumpăra res­pectivul produs cultural. Și domnul profesor Ioan-Nicolae Popa a ținut să reînvie această tradiție ASTRIS­TĂ, acum când viața cultu­rală este… tristă, din cauza hemo­ragiei de fonduri în direcții oculte! Printre „prenumeranți” este, evident, și prietenul Ion Onuc Nemeș („publicist, Sibiu”), alături de alți oameni mari la suflet, preasfințiți, doctori, preoți, manageri, cercetători, învă­ță­tori, juriști, ingineri ș.a.m.d.

Am citit cartea și am descoperit un om uriaș – Pamfil Albu. Dar și un altul, care l-a pus în lumină – profesorul Ioan Chindriș, ieudeanul nostru din Cluj. Iar titlul rămâne ca o pecete adâncă în memoria mea, unde, astfel de oameni, care au făurit instituții, nu trebuie uitați, ci permanent așezați în lumină.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.