Biblioteca de idei. Stiloul – cel mai de preț cadou

Printr-o întâmplare magică, am des­coperit în biroul meu de lucru un cadou personalizat, primit cu ocazia zilei de naștere. Instrumentul de scris, confecționat manual, este însoțit de un „Certificat de Autenticitate”, care adeverește că a fost confecționat pentru mine și că „are componentele metalice placate cu aur și rodiu”. Nu scrie nimic despre cel ce l-a comandat, în schimb este menționat fabricantul. E vorba de Lucian Poenari, întreprinzător din părțile Sucevei.
Departe de mine gândul de a-i face o reclamă mascată acestui bărbat care și-a luminat drumul afacerii sale cu untdelemnul prețios al istoriei.
Por­nind de la nume – POENARI – Lucian a demarat o afacere de con­­fecționare de stilouri în amintirea și onoarea lui Petrache Poenaru, inventatorul acestui binefăcător „condei purtăreț fără sfârșit alimen­tându-se însuși cu cerneală”, adică primul toc cu pompiță, numit, începând cu 25 mai 1827, data la care românul obține Brevetul francez cu numărul 3208, STILOGRAF!
Am spus că „printr-o întâmplare magică”, deoarece, dacă nu aș fi des­coperit acest „cadou”, nu aș fi avut ocazia să semnalez că în 2019 s-au împlinit 220 de ani de la nașterea lui Petrache Poenaru, pedagog, inventator, inginer și matematician, membru titular, din 10 septembrie 1870 al Academiei Române. Un mare „ro­mân uitat”, cum titrează cei mai mulți referenți la domeniu, în ciuda faptului că, prin viața sa, a ridicat cultura neamului la cote greu de imaginat anterior.
A făcut studii la Viena și Paris, la insistențele lui Tudor Vladimirescu, al cărui „grămătic” (secretar) a fost în timpul Revoluției de la 1821. Este „primul mioritic român” care călăto­rește cu trenul, la 27 octombrie 1831, în garnitura care, cu doar câteva luni înainte, inaugura primul vehicul pe căile ferate engleze între Manchester și Liverpool. Este profesor de fizică și matematică la „Sfântul Sava”, contribuie la înființarea Școlii de Agri­cultură, este autorul primului curs de geometrie din Țara Românească, participă la înființarea Societății Filarmonice. Este cofondator al Școlii de Poduri și Șosele, actuala Universitate de Construcții București (în 1850), concepe tipizarea cărămizilor, introduce Sistemul Metric Zecimal, concepe textul Legii instrucțiunii publice (în 1864) ș.a. A fost unul dintre cei mai străluciți discipoli ai ardeleanului Gheorghe Lazăr, pe care l-a evocat și în Discursul său de Recep­ție la primirea festivă în Academia Română. A alcătuit regulamente școlare, a editat „Învățătorul satului” (începând cu 1846) și… lista ar putea continua.
În acest an, cel mai frumos omagiu
i-a fost oferit de Universitatea Politehnica București, la finalul anului universitar, când cei 3500 de ingineri (cea mai mare generație de după 1989) au fost botezați Promoția Petrache Poenaru.
Cred cu sinceritate că și eforturile lui Lucian Poenari, care aduce în mâi­nile celor mai importanți exponenți ai Nației stilourile sale extrem de frumoase și valoroase, se înscriu în aceeași arie de omagii. Căci se păs­trează viu un Nume majuscular din istoria Neamului.