• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Joi , 20 Decembrie , 2018

Biblioteca de idei / O sută de oameni „binecuvântați” dintr-un veac zbuciumat* (IV)

Eventualele omisiuni (din listă, din informații de multe ori controversate) și posibilele erori considerați-le, vă rugăm, omenești imperfecțiuni. Cele mai multe observații ce ne vor biciui de aici înainte vor viza și pe unii din cei 100, care după opinia unor cititori n-ar avea ce căuta într-o astfel de istorie, dar și însăși lista din care lipsesc, prin efectul „sitei noastre de acasă”, mulți oameni redutabili demni de istorie pentru că au făcut istorie. Și noi le regretăm absențele și le punem pe seama criteriilor foarte rigide pe care ni le-am impus. Așa cum se spune despre Iuliu Maniu că ceea ce îl caracterizează cel mai bine era preaplinul calităților morale în care domina virtutea, iar defectele sale proveneau tot de pe această cale, anume din exagerarea virtuții, și noi croitorii acestei cărți speciale de istorie vă mărturisim că ne-am condus determinant activitățile în acest stil, iar dacă n-a fost să fie ca x sau y să rămână „definitivat pe post” și noi regretăm acest lucru și ne cerem scuze. Drept pildă voi aduce situația unor vene­rabili istorici maramureșeni ai ultimei jumătăți de veac dintre care am ales câteva personalități spre ilustrare, dar cu regret n-am reușit să-i ținem în grilă pe alți iluștri bărbați. Lipsesc din cei 100 Vasile Căpâl­nean, Aurel Feștilă, Aurel Vaida sau Octavian Bandula… Îi veți regăsi pe Valeriu Achim și Aurel Soco­lan. Toți șase nu puteau intra, iar cei „sacrificați” prin absență sunt în continuare în sufletele noastre, chiar dacă o scală de valori i-a așezat „lângă tribună”. Mi-au fost toți foarte buni prieteni, îi cunosc în plinătatea vieților lor exemplare, chiar mi-am propus să le dedic viitoare studii, dar aici n-a fost cu putință.
S-a spus și s-a scris că atunci când come­morăm eroi nu facem altceva decât să ne înălțăm și noi. E înălțarea noastră în rol, ca „organizatori de oameni” în relație cu cei care prin rolul lor istoric se revendică direct și exploziv dintru această categorie su­premă printre rosturile omenești. Sub influențele binefăcătoare ale organizatorilor de oameni, s-au făcut țări și s-au administrat semeni. Iar noi, zic înțelepții cei bătrâni, trebuie să trăim împreună și în mare demnitate cu morții noștri mari! În astfel de destine se pot citi nu doar faptele și ideile lor adânc lucrătoare, ci se pot înțelege vremuri adesea greu de înțeles. Poți înțelege ce s-a întâmplat cu Neamul, cu Țara, cu Lumea în care am trăit. Avem acces astfel la un trecut filtrat cu „asprime” de istorii ce pătimesc prin detalii de convulsii și desfășurări în dauna celor ce încercau să așeze în loc bun semințele binelui.
Unii dintre acești „bărbați binemeritați ai Neamului Românesc din Maramureș” au jucat chiar roluri foarte înalte. George Pop de Băsești, în rol de mentor și Mecena, în rol de pacificator, în rol de Bătrân al Nației și, la final, în rol de Președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Vasile Lucaciu, servitorul uriaș al credinței și al istoriei scrise cu brațele și inimile noastre, a jucat și rol de promotor de idei, dar și de ministru pentru relația cu românii și, mai apoi, relația cu lumea, cu Marile Puteri! Ilie Lazăr a știut că un om genial trebuie să-și încălzească virtuțile, atât la temperaturile ridicate ale inimii sale, cât și prin a-i conduce pe cei apropiați pe calea mântuirii din situațiile cele grele. Era, precum mentorul său Iuliu Maniu, un om drept, atât în iubire pentru dreptate, cât și prin ura contra nedreptății. Toți aceștia și mulți alții, din același calibru, chiar dacă nu din același interval de rol, au găsit calea biomagnetică spre inimile românilor tocmai pentru că aveau, la rândul lor, inimi extrem de mari. Zicem noi și zicerea s-ar putea să rămână pe retina timpului, că numai o inimă mare poate să împace individul cu patria, patria cu uma­nitatea, trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul. Și mai zicem ceva, ce toată lumea gândește, dar nimeni nu scrie, că astfel de „organizatori de oameni” sunt și „dominatori de oameni”. În sensul bun al sintagmei, care identifică și elemente mitice și mis­tice. Adevărații „conducători de oameni” se folosesc de calitatea de a funcționa ca „dominatori de oameni” nu pentru a deveni niște dictatori în sensul real al cuvântului. „Dominatorul de oameni” nu e „dictator” atunci când poate fi și profetic, și olimpian, când poate juca, atât rolul de propovăduitor din catedrală, cât și pe cel de promotor
cinstit al adevărului la tribunele de idei. Inclusiv, când e cazul, pe „câmpurile de luptă” ce se deschid atunci când spiritul belic devine dominant.
(va urma)

* Fragment din textul ce constituie Postfața la cartea „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități care au făcut istorie în Maramureș”, în curs de apariție.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.