Biblioteca de idei / O sută de oameni „binecuvântați” dintr-un veac zbuciumat * (III)

Revenind la explicațiunile pe care le consider necesare pentru înțelegerea deplină a acestui demers, voi adăuga și faptul că dacă instituția noastră – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – are ca preo­cupări fundamentale „cunoașterea” și „oferirea de informații”, atunci cercetările biblioteconomice și bibliografice, care se folosesc de matricele funcționale ale biografismului, sunt chiar o obligație de serviciu. Dacă de-a lungul timpului am avut cel mai bun „serviciu bibliografic” din țară, cele mai multe publicații gen „caiet biobi­bliografic” și cea mai mare bază de date de „cunoaștere locală” iar acum avem un Centru de Cercetare și Documentare al Academiei Române la care sunt ancorați în calitate de cercetători și colaboratori unii dintre cei mai distinși universitari și cărturari maramureșeni, atunci înseamnă că dispunem de o mare „avere”. Expresia dă­ruirii supreme vine de la „a fi”. Fiire, ființă, ființare, înființare, în și întru Ființă, sunt, suntem … Până la „suntem capabili” și „suntem pe fază”. E o astfel de explicație pentru un demers colosal și costisitor, dar în acest fel am pus la lucru partea cea mai bună a eului nostru instituțional – conștiința.
Gaudeamus igitur! Să ne bucurăm, așadar. Și chiar ne bucurăm că ne-a reușit această întreprindere de suflet ca o carte de cinstire față de un ținut minunat al limbii române în buna sa tradiție și unire. Ne bucurăm că ne-am putut măsura puterile cu timpul cel nemilos în selecții, plin de pete albe și multe cutii negre. Ne bucurăm să putem arăta puterea lui a fi în domeniul nostru instituțional de definiție și ființare.

Cartea aceasta e o călătorie către noi înșine. Un drum inițiat dintr-un gând bun și profund, un urcuș chiar inițiatic. Religia noastră de studiu a fost bibliologia, fără a ne îndepărta de acea morală creștină călăuzitoare în literă și spirit, care trebuie să străbată conștiințele îndelung lucrătoare. O călătorie-destin prin destine de oameni, care au construit în aceste vremi puternic vânturate viața predecesorilor și viața noastră. Câte s-au scris și câte nu s-au scris niciodată! Câte vremuri au început prin a fi zâmbitoare și au sfârșit prin a-i închide pe cei idealiști în închisoare! Vremuri care întâi au stimulat și mai apoi au retezat până și cele mai simple și nevinovate vise.
Prin viețile acestor persoane, aici adunate în mănunchi de argument și recunoștință, putem vedea și inelele spiralei dezvoltării acestui spațiu septentrional, dar și cicatricele lăsate adânc acolo unde fie spațiul, fie timpul s-a arcuit sub greutățile istoriei. Am încercat să construim o punte cu timpul. O punte în timp și peste timp, în care unitatea de măsură a creșterii în timp să fie chiar oamenii fiecărui timp, iar în final însuși Timpul. Altfel spus, interesul nostru documentar suprem a fost acela de a cer­ceta toate straturile de timp în care oamenii fiecărui timp esențial au lăsat posterității urme, în ciuda galopului de istorie din acest veac zbuciumat. Iar la final, am constatat cu bucurie că marile biografii stau la baza marilor fapte, că ele au plămădit istorii mai bune, că ele au contribuit la marea istoriografie a unui ținut foarte drag inimilor românilor. Academic încercând esența, spunem că magnificența acestor locuri și eminența acestor oameni ne-au fost și îndemn, dar și îndreptar permanent de lucru. Lucru care, de foarte multe ori a avut drept final o nouă acțiune de așezare a dreptății între tipurile de oameni diferiți. O bibliotecă găzduiește operele spirituale ale tuturor exprimărilor intelectuale demne de examenul vieții, iar niște bibliotecari la lucru trebuie să lase drept urmă de cinstire o lucrare demnă și dreaptă, onestă și cuprinzătoare. Cu privire la știință, Einstein zicea că „nu este demnă a fi numită știință aceea care nu venerează, nu se miră, nu se entuziasmează”. Citatul ne-a venit prin intermediul unui mare autor român moral, Nicolae Steinhardt (Escale în timp și spațiu, p. 66, 67…). L-am preluat,
l-am așezat drept motto general și l-am recomandat tuturor autorilor spre a scrie cu dragoste, cu pasiune, cu căldură …, așa precum credem că merită.

(va urma)