Biblioteca de idei. Natale di Roma și Dies Traiani!

Săptămâna aceasta ar fi trebuit să sărbătorim „Natalis Urbis”, cunoscută mai ales în formula sintagmatică „Natale di Roma”. În 753 î. Hr. a fost construită Roma de către Romulus și Re­mus, iar ziua întemeierii este 21 aprilie. În manualele de istorie se scrie destul de puțin despre o zi atât de măreață. Căci momentul întemeierii unei cetăți ce avea să devină „capitala lumii” este important pentru toți cei care au legătură cu Roma și cu paradigmele existențiale pe care le-a adus această „cetate eternă” (roman, latin, romanitate, latinitate, români, românitate etc.). În tratate, însă, acest subiect este foarte dezvoltat, unii istorici dobândind chiar calificarea de „exegeți ai istoriei romane”. Dar cine citește tratatele cele docte, voluminoase și contorsionate? Sau, pe cale de con­secință, oare adevărurile is­to­rice întemeietoare nu cumva sunt prea elaborate și prea ferecate în cărți greu accesibile?
Am avut privilegiul de viață
să-mi placă istoria încă din copilărie. Și să am buni dascăli atât în familie, cât și în comunitate. Dar, mai ales, să mă pot apropia de oamenii încărcați de cunoaștere, de la care înveți mult mai ușor decât din „meandrele cărților mari”.
În 1991, l-am avut ca oaspete în Baia Mare pe omul de cultură român Corneliu Stan, un om de știință performant în domenii ale fizicii, cu cetățenie ameri­cană și austriacă, căsătorit la Salzburg, care începuse (din 1990) peregrinări prin Țară spre a împrăștia o sămânță veche – Cultul Împăratului Traian. Am petrecut clipe magice la întâlnirile cu Domnia Sa, la care apostolul acestei cauze mărețe ne-a învățat cum trebuie să servim (documentar, public-ati­tudinal, sentimental …) Mișca­rea Traianică!
O privire îndrep­tată spre cu­noaș­terea rădăcinilor romane.
Când a aflat că m-am născut la Porolissum, capitala celei mai nordice provincii romane Dacia Porolissensis, m-a trecut în re­gistrul intim al priorităților sale personale, scrisorile și telefoanele densificând o relație scumpă amândurora. Cred și acum că cel mai sensibil moment al nostru a avut loc la Finteușu Mare, când celebrul cor bărbătesc l-a întâmpinat cu „cântecul de suflet” Popor al lui Traian.
Am fost solidar cu toate acti­vitățile lui Corneliu Stan, chiar dacă uneori susținerile sale îi provocau la causticități determinativ-lingvistice pe „cei ai lui Decebal” („daciștii”). Cauza principală a acestui mare bărbat român mi se părea esențială, deoarece promovarea ideii de a sărbători „Natalis Urbis” și „Dies Traiani” îmi părea a putea juca un mai bun rol în încer­cările noastre de „îmbrățișare a Europei”. Apropierea de Italia, dar și de Spania, unde s-a născut, la 18 septembrie 53, în castrul Italica, viitorul împărat Traian, putea juca un rol important în diplomația culturală pro-europeană.
Demersurile sale au rodit mai ales la Deva și în Drobeta Turnu Severin. La autoritățile române, limpezimea cuvintelor mari, pecețile autentice de istorie frumoasă, patosul vorbelor însuflețitoare au avut însă un ecou timid. Abia după ce au suferit în opoziție un ciclu de patru ani (1996-2000), Ion Ilies­cu și Adrian Năstase au înțeles tainele acestui demers. Și chiar dacă n-au inițiat propunerea ca Europa să-l sărbătorească pe Traian, cel care a condus Imperiul Roman în perioada de maxim apogeu, la 21 iunie 2002 cei doi exponenți ai politicii ro­mânești (președinte și prim-mi­nistru) au început un „Maraton în Italica” (după cum men­țio­nează „Diario de Sevilla” în numărul din 22 iunie 2002), depunând o coroană de flori la Statuia împăratului Traian din Italica, însoțită de acordurile Corului „Preludiu” din Bucu­rești, care a susținut un concert la intrarea în Amfiteatrul din locali­tate.
Da, 18 septembrie putea deveni sărbătoare europeană. N-a fost să fie! Pentru mine și toată „oștirea” de prieteni ai lui Corneliu Stan rămâne însă „Ziua Bunei Vestiri a Neamului Ro­mânesc”!


P.S. Și din același motiv de suflet am pomenit de 21 aprilie și am publicat tableta de față.