Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 17 Iulie , 2015

Biblioteca de idei / Lirica românească în viziunea lui Golubiţky

de Teodor Ardelean

Presa scrisă şi electronică românească s-a declarat uluită în ultimii ani în faţa argumentelor unui jurnalist rus, Serghei Mihailovici Golubiţky, despre Tezaurul României de la Moscova. Curajosul ziarist a făcut o analiză „la rece” asupra acestui subiect pe care a publicat-o pe portalul e-business.ru (reţeaua naţională a oamenilor de afaceri din Rusia).

În comentariul său, tânărul publicist (n. în 1962) îi tratează pe ruşi în chestiunea aurului românesc drept „urmaşii şi continuatorii unei hoţii bolşevice”.Pentru mine şi pentru Lumea Literaturii, S.M Golubiţky constituie un subiect de interes din anul 1989, când şi-a susţinut la Universitatea de Stat din Moscova teza de doctorat intitulată „Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica românească contemporană”. N-am văzut lucrarea şi nu-i cunosc nici măcar structura. N-am întâlnit-o ofertată nici pe internet. Dar, sper că într-o zi o editură românească o va publica. Cred că vom descoperi o analiză de alt fel, mult mai antrenantă şi mai obiectivă.

Un om care a publicat la Moscova aserţiuni atât de curajoase despre gestul urât al conaţionalilor săi de a nu ne restitui tezaurul nu poate să scrie decât... obiectiv şi curajos şi despre poezia românească.Mi-e dor să-l citesc pe Golubiţky! Mi-e dor să-l şi întâlnesc! Vorbeşte mai multe limbi străine, printre care şi româna. Şi vorbim despre un om adevărat, un om rar, un om special.

Un om pe care România ar trebui să-l ştie, să-l „cultive”, să-l cinstească. Până când vom auzi şi despre aceste feluri de „răsplată” Biblioteca din Baia Mare şi Revista „Familia română” pregăteşte trofeele spre a-l gratula pe Domnul Golubiţky cu simbolurile noastre de recunoaştere culturală şi recunoştinţă umană.Şi suntem dispuşi inclusiv să-i tipărim teza de doctorat dacă vom ajunge în posesia traducerii acesteia. Păcat că alte incinte „superioare” nu ne-au luat-o înainte. Mulţumim, Serghei Mihailovici!