Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 1 Iulie , 2019

Biblioteca de idei. Gara CFR Baia Mare în istoria locală

de Teodor Ardelean

Citez din lucrarea „File de cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș” (autori: Laura Temian, Lazăr Temian, Valentin Băințan, Zamfir Dragomir, Laviniu Ardelean), editată de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”: „6 iulie 1884. Se inaugurează linia fe­rată ce leagă orașul Satu Mare de centrul minier Baia Mare, care va fi prelungită în 1899 prin Jibou până la Dej”.
Mențiunea apare în vol. I, la pagina 439. Pentru cei mai mulți utilizatori ai acestei „enciclopedii locale”, un astfel de înscris trece neobservat.
Altfel spus, la 6 iulie în acest an se óîmplinesc 135 de ani de la prima conectare feroviară a urbei noastre, iar la 2 octombrie – 120 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Baia Mare–Jibou (2 octombrie 1899). După știința noastră, nu există niciun fel de inițiativă prin ograda CFR-ului „închinată” unui astfel de eveniment istoric. Probabil că astăzi foile de parcurs ale acestui „gestionar de cale” sunt legate doar de „prăbușire” și nu de edificare. „Istoria se ține în buzunarul de la piept” – zice o vorbă de duh cu mare greutate specifică, una din acele exprimări întâlnite la mai multe neamuri și care fixează mai clar „registrul vibrațiilor”. Oamenii au întemeiat calendare ca să trăiască în consonanță cu trecutul, intuind că un „prezent umbros”, fără luminile antecedentelor și antecesorilor, nu poate construi un viitor sustenabil.

E adevărat că noi, slujitorii infor­mației și educației, suntem doar cronicari de ocazie rară. În con­secință, nu ne-am propus să includem în calendarele noastre anuale altceva decât evenimentele cardinale ale culturii și neamului nostru. Am considerat întotdeauna că simțul cronicității trebuie să lucreze și în alte perimetre, indiferent de natura lor. Minerii să-și sărbătorească panoplia lor de fapte diacronice proprii, geologii – contribuția proprie la cele mai mari prospecțiuni ale scoarței terestre, silvicultorii – evoluția breslei în relație cu mutațiile aduse de timpii istorici ș.a.m.d. Iar în acest an ne așteptam ca „rămășița” de instituții ce deservesc calea ferată să marcheze aceste borne temporale evidențiate mai sus. N-a fost să fie așa. Niciun gest, nicio „mișcare”, niciun eveniment. De parcă am trăi cu toții într-o „Vale a Plângerii”. Și Ministerul și Direcția Regională, și structurile funcționale de ramură, și Gara CFR se îngrijesc doar de asigurarea salariilor. Ca fiu de ceferist – pe vremea în care acest sistem avea peste 330.000 de sala­riați, iar tatăl meu, fochist pe locomotivă cu abur (324.000!) era foarte necăjit când primea câte o penalizare pentru vreo întârziere datorată condițiilor iernii – mai port în mine, la rezerva „topo”, întreaga hartă a Căilor Ferate Române, iar în registrul „logos” – portofoliul de izbânzi naționale pe care le-a adus dezvoltarea acestui domeniu. Nu avem voie să uităm că istoria CFR-ului este, în fapt, expresia cea mai relevantă a dezvoltării economice și printre cele mai importante segmente ale UNIRII, căci fără acest mijloc de „circulație” nu se poate concepe un „monolit național”.

„Biblioteca de idei” a descoperit un tânăr bogat în conștiință comunitară – informaticianul Leonard Alexandru Pop –, care are preocupări de cerce­tător în acest domeniu și își propune să conlucreze cu toți „oamenii de bine” spre a se marca aceste evenimente urbariale. Iar Biblioteca Jude­țeană „Petre Dulfu” i-a editat acestui pasionat tânăr lucrarea „Conectarea orașului Baia Mare la rețeaua feroviară”, spre a o face cunoscută celor interesați, și în 6 iulie, și în 2 octombrie 2019. Poate că la acest efort vor veni și gesturi de signaletică publică! Vom reveni în „cestiune”!