Biblioteca de idei. „Dăruit în întregime…”

Pe vremea când a te abona la ziare și reviste din străinătate constituia o mare problemă, chiar și pentru publicațiile din „țările socialiste”, am avut privilegiul să mă strecor între „cei fericiți”, astfel încât mi-e foarte cunoscută, spre exemplu, viața româ­nilor din Ungaria. „Foaia noastră” și „Noi românii din Ungaria”, dar și alte publicații ale ambasadei de la Budapesta sau ale unor comunități aduceau un parfum aparte în lecturile mele și pot să mărturisesc cu mâna stângă la inimă și cu cea dreaptă la tâmplă că aceste „însemne româ­nești” venite de dincolo de graniță erau savurate și de colegii și prietenii interesați.
În acele vremuri am prins mare drag și de comuna Apateu, așezată „la un kilometru distanță” de granița ma­ghiaro-română. Eram fascinat de viața celor câteva sute de români de aici, mai ales punând în cumpănă acest sat din pusta maghiară cu Apateul de Arad și cu cel de Bihor.
Vremurile au trecut, multe stări de lucruri s-au schimbat, multe suflete
s-au mistuit pe altarul limbii române, dar mie Apateul din județul Hajdú-Bihar mi-e tot foarte drag. În anul 2008, când am sărbătorit la Gyula 200 de ani de la nașterea lui Andrei Șaguna, cu un mitropolit și opt episcopi, cel mai dulce mi-a căzut la inimă consilierul cultural al Episcopiei Ortodoxe a Românilor din Ungaria, pr. Origen Sabău. Nu știu ce străfulgerare divină au avut părinții săi ca să-i dăruiască drept nume de botez pe cel al marelui învățat și teolog din secolele II și III, conducător de școală și scriitor creștin, om cu știință vastă și viață virtuoasă. Mi-am tot propus să-l întreb pe tatăl său, prof. univ. dr. Ioan Sabău, dar n-am găsit ocazia iar „timpul n-a mai avut răbdare” și l-a suit la ceruri chiar în anul centenar.
Oricum ar fi și orice s-ar spune, părinții i-au dăruit protopopului de Dobrițân un nume mare. Nu mă interesează vocile unor critici care îi contestă primului filosof creștin „opera”. O făcea în urmă cu multe sute de ani și Epifanie de Salamina, aprig luptător împotriva origenismului, dar care recunoaște că Origen a scris „peste șase mii de lucrări”! Textele exegetice, interpretările, comentariile, omiliile, predicile, adnotările, rugăciunile, apologiile, polemicile, hexapiile și exortațiile, explicațiile acestui uriaș teolog, dăruit în întregime Scripturilor, îi dau o statură uriașă. Cine înțelege ce importantă este citirea scrierilor sfinte și cât contează să realizezi „mișcarea” ascensională de la literă la spirit va trebui să recunoască și rolul lui Origen. Cine îi urmărește zidirile din biserică și din incintă din cei peste douăzeci de ani de păstorire, printre care și busturile lui Eminescu (din anul 2000) și Andrei Șaguna (din 2013), vede în părintele Origen Sabău, confrate din eparhia noastră (de loc din Pișcolt) un străjer al credinței strămoșești într-o veche vatră românească din străinătatea cea mai apropiată de Țară. Gratulat cu Crucea Voievodală Maramureșeană la 6 mai 2017, cu ocazia resfințirii bisericii pe care o păstorește, dr. Origen Sabău rămâne slujitorul model pentru creștinii ortodocși din Apateul unguresc, dar și pentru toți cei care îl cunosc și pot beneficia de spiritul său luminat. „Dăruit în întregime Scripturilor” este sintagma definitorie pentru marele părinte al Bisericii, Origen! „Dăruit în întregime cre­dinței și Neamului Său” poate fi cea mai potrivită concluzie pentru părintele Origen Sabău. De la Pișcolt, de la Oradea, de la Gyula, de la Dobrițân, de la Apateu…