Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Marţi , 22 Iulie , 2014

Biblioteca de idei / Ctitorii Arnotei!

de Teodor Ardelean

„Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu, odinioară stăpân şi Domn al Ţării Româneşti, bărbat înţelept, îndurător şi milostiv, întemeietor şi înnoitor a multe biserici şi mănăstiri, niciodată biruit, ci biruitor şi a multe învingeri învingător preaslăvit...”.

 

Fragmentul de mai sus este luat din textul inscripţiei săpată în marmură de către artistul transilvănean Elias Nicolai, la Mănăstirea Arnota, acolo unde, în biserica cea veche zace trupul marelui „ostenitor” şi „domnitor”.

Mănăstirea ce-l „găzduieşte” este opera sa. Aşezământ de profundă şi smerită credinţă. Arnota a primit între zidurile sale mari şi distinşi cărturari, egumeni şi caligrafi: Ştefan (1712-1718), Dionisie Eclesiarhul (1770-1771), Paisie (1804), Chesarie (1851-1858)... Iar în vremurile mai noi şi mai apropiate de noi, Arnota a beneficiat de dragostea profund ctitorială a ÎPS Gherasim, vrednicul de pomenire arhiepiscop de Vâlcea.

 

Ceea ce uimeşte cu adevărat pe toţi cei care cercetează cu amănuntul istoria acestei „mari” şi „sfinte” mănăstiri este că ambii ctitori (atât Matei Basarab, cât şi Gherasim Cristea) s-au săvârşit către Domnul în aceeaşi zi – 9 aprilie – la o distanţă temporală de 360 de ani!

Oare primul ziditor, Matei Vodă, a hotărât să ridice acest lăcaş de închinăciune, drept mulţumire pentru faptul că pe aceste locuri a scăpat de „urmărirea” turcească, sau a făcut gestul în amintirea „ostaşului arnăut care i-a salvat viaţa”?! Oare pe timpul lui Vodă Brâncoveanu, când cele două noi clopote din turla bisericii au prins a amplifica chemarea la rugăciune, cei de strajă au simţit trecerea primelor 60 de grade din ceasornicul lucrării divine?!

 

Oricum, mărturiile prezentului sunt clare, căci, ctitorul cel nou, ÎPS Gherasim, oricât de mult şi-a dorit să treacă spre o nouă „bornă”, n-a putut depăşi cele 360 de trepte şi la 9 aprilie 2014 a trebuit să „predea” lucrarea sa pământească spre inventar ceresc. 360 de ani, sau o geometrie cerească a timpului pământesc, într-o mănăstire cu multe alte taine!