Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 2 Aprilie , 2021

Biblioteca de idei. Breviar cultural

de Teodor Ardelean

Ca membru în echipa de proiect pentru „2021 – Baia Mare – Capitală Europeană a Culturii”, mi-am propus ca, în anii premergători, să întreprind călă­torii de informare în orașele declarate câștigătoare pentru 2019 și 2020: Matera din Italia, Plovdiv din Bulgaria, Galway din Irlanda și Rijeka din Croația. Din rațiuni diverse, „n-a fost să fie”! Nici „titlu” pentru „orașul meu” și nici „călătorii” pentru „documentare”. Am urmărit, totuși, „fenomenul” de la distanța asistată de internet, astfel încât povestea cea fru­moasă să nu se risipească în totalitate. Mi-a rămas alternativa cu Timișoara, dependentă și aceasta de condițiile impuse de pandemie.
Prospecțiunile de tip cognologic aduc multe surprize frumoase. Chiar dacă n-am putut ajunge în minunata cetate feudală Matera, m-am mulțumit cu o călătorie virtuală prin fostele grote devenite hoteluri în orașul rival al Siennei și cu „fascicule” luminoase din ora­șul-port Galway, care, în 2018, a jucat și rolul de „Regiune Europeană a Gastronomiei”.

Astăzi, cu privirea direcționată spre țărmurile Atlanticului, voi devoala câteva dintre cele mai importante „descoperiri”. Am aflat că așezarea și-a luat numele de la râul pe care a fost întemeiată (acum cu nume schimbat – Corrib), jucând dintru începuturi rolul de „fort” (1124) dar și pe cel de „port”, aici fiind cantonată cea mai mare parte a flotei irlandeze. În 1484, orașul a fost gratulat cu o „carte municipală de coroană”, iar în 1477 a primit vizita lui Cristofor Columb. Cel mai negru moment istoric s-a petrecut în 1840, când orașul a suferit îngrozitor în Marea foamete irlandeză. Calea ferată a ajuns aici în 1850, după ce, în 1845 a fost înființată Universitatea. Localitatea și-a păstrat și porecla „Orașul triburilor”, din cauza celor paisprezece familii de comercianți „Triburile Galway”, care a condus orașul în perioada normandă. Facem un salt spre actualitate și desco­perim că, în ciuda pandemiei de COVID 19, și chiar cu respec­tarea măsurilor impuse, programul de „capitală” s-a derulat onorabil. În aceste zile, au loc, sub semnul sintagmei „Limbi, peisaj și migrație”, ultimele desfășurări de forțe artistice: instalații în aer liber, publicații, spectacole, expoziții, emisiuni etc. „Povestiri Galway”, „Și se mișcă”, „The Stin­ging Fly”, „Livefeed”, „Des­fă­șurarea hărților. Tim Robinson și arta mersului pe jos” (explorează libertatea mentală pe care o aduce mersul pe jos și relația sa simbiotică cu scrisul), „Sârme încrucișate”, „Amplasat în pia­ță”, „Faceți un zgomot vesel”, „Picturi murale pentru comu­nități”, „Locul local, spațiul global”, „Cea mai profundă nuanță de verde”, „Expoziția internațională de tapiserie con­tem­porană”, „Mirror Pavilion de John Gerrard”, „Călătorii în argilă”, „Congresul European al Oilor”, „Plurabelle””, „Viriditas”, „Festivalul Furnalului Woodford” sunt câteva gene­rice care au avut menirea de a boteza cât mai sugestiv acti­vități absolut superbe atât
creativ-imaginativ cât și prac­tic-demonstrativ.

Luna trecută, am înregistrat din direcția Galway, oraș frumos, cultural și natural, o știre excepțională, care va intra în istoria ortodoxiei ca un „botez special”. Părintele Tudor Ghiță, chiar de Bobotează, l-a botezat în spiritul Bisericii Harice a lui Dumnezeu pe celebrul scriitor englez Paul Kingsworth, care, ateu fiind, a descoperit „cre­dința cea adevărată”. Fascinat de actul scufundării, acesta a declarat: „Primirea mea în Bi­se­rica Ortodoxă Română este un mare privilegiu… Mă așteaptă o călătorie de o viață, dar mă simt de parcă deja am ajuns acasă”. Fără să fie considerat un talisman pentru Biserica Orto­doxă Română, scriitorul și eco­lo­gistul englez poate deschide un nou capitol de „deșteptare creștină” pe linia convertirilor cardinale care a fost promovată de Nicolae Steinhardt.

Așa am încheiat documentarea despre Galway – Capitală Cul­turală Europeană, acum când bate ultimul gong al săr­bătorilor acestui proiect gene­ros.
Momentul botezului n-a fost inclus evident în Program, dar Dumnezeu are drept și pute­re să înfrumusețeze lucrările oamenilor cu cele ale Sale!