Bătălia pentru Casa „Elie Wiesel”

Recent, Institutul Național pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a solicitat să i se transfere Casa memorială „Elie Wiesel” din Sighetu Marmației, aflată în domeniul public al municipiului Sighetu Marmației. Nu­mai că, sighetenii, adică cei care au întreţinut şi promovat până acum casa s-au arătat deranjaţi şi jigniţi de modul în care Institutul şi-a argumentat cere­rea. Într-o scrisoare deschisă semnată de Teofil Ivanciuc se arată că: „Prin ce­rerea adresată a doua zi Guvernului, Florian ne-a jignit profund: «Prin transferul Casei Wiesel la Institut se creează condiţiile financiare şi de expertiză profesională pentru relansarea activi­tă­ţilor biografice şi memorialistice precum şi cele de civilizaţie evreiască în Sighet. Astfel se va putea valorifica patrimoniul istoric prin înscrierea acestui edificiu în circuitul naţional şi european al turismului memorialistic şi de promovare a lui Elie Wiesel»! Chiar aşa?!”, se menționează în scrisoarea deschisă adresată consilierilor locali ai municipiului Sighetu Marmației.

Prin aceeași scrisoare li se cere consilierilor locali să se gândească bine dacă vor să cedeze statului român una dintre instituțiile de cultură emblema­tice pentru Sighetu Marmației.
„Istoria Casei Wiesel a început în 2000, când demersurile directorului de atunci al Muzeului, dr. Mihai Dăncuş, au dus la demararea investiţiei. Inaugurarea a avut loc în 2002, în prezenţa lui Elie Wie­sel însuşi, a Marelui Rabin Mena­hem Cohen, a Preşedintelui României, a ambasadorilor SUA şi Israelului etc. Unde erau pe atunci Alexandru Florian şi Mihai Tudose? De ce Sighetul nu poa­te să se bucure de ceea ce a construit? Căci Casa a fost reparată şi menţi­nută în funcţiune de-a lungul anilor cu banii oraşului. Ca o fereastră a Sighetului către ţară şi lume. Doar numele Wiesel se vinde bine. Iar Florian vrea acum s-o înscrie în «turismul memorialistic», cică”, se mai arată în scrisoare.

De asemenea, într-o altă scrisoare deschisă, directorul Muzeului Maramu­reșean din Sighetu Marmației, Gheor­ghe Todinca arată că: „Nimeni, nicio­dată, nu ne-a consultat sau abordat pentru acest transfer atât de păgubos în intenția sa pentru instituția noastră, pentru cultura sigheteană și pentru cetățenii orașului. După cum se știe Casa muzeu Elie Wiesel - Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș a fost deschisă oficial la 29 iulie 2002, în prezența ilustrului fiu al Sighetului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Domnul Elie Wiesel, am­ba­sadelor SUA și Israel, a preșe­dintelui de atunci a României, Domnul Ion Iliescu și a numeroase personalități din țară și din străinătate.
În anul 2002, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Națională a Muzee­lor și Colecțiilor conferă Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației Premiul Tancred Bănățeanu pentru ame­najarea expozițională și introduce­rea în circuitul turistic al Muzeului Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș - Casa Elie Wiesel.
Prin planul tematic și reorganizările din anul 2012, muzeografii instituției noastre au dat casei memoriale un simbol aparte, ce prezintă viața evreilor din Ma­ra­mureș înainte și după Holocaust, date importante și fotografii despre Elie Wiesel în casa natală, gândurile sale despre sigheteni. (...) Menționăm că în toți cei 15 ani de la inaugurarea casei-muzeu, i-au trecut pragul zeci de mii de vizitatori (în 2016 numărul vizitatorilor a depășit 4200, vizitatori cu plată). Până la 1 decembrie 2017, la Muzeul Mara­mu­reșan au fost înregistrați 50.000 vi­zitatori cu plată, fiind unul dintre cele mai vi­zitate complexe muzeale din România”.

Numai anul acesta, Casa „Elie Wiesel” a trecut printr-o nouă reabilitare plătită de Consiliul Local, a organizat un marş comemorativ cu peste 1000 de parti­cipanţi (incluzându-i pe Preşedintele Comunităţii Evreieşti din România, Aurel Vainer, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, o serie de rabini din ţară şi străinătate etc.) şi a co-organizat o reuniune internaţională comemo­rativă întinsă pe patru zile, în care Fundaţia Tarbut Sighet împreună cu administraţia locală, Muzeul Maramu­reşului, Comunitatea evreilor şi Centrul Cultural municipal, au organizat vizite la obiectivele evreieşti sighetene, prezentări de film, piese de teatru şi conferinţe. De altfel, în această casă au loc în fiecare an manifestări de calibru internaţional. Evident, nimeni nu a pus problema banilor în acest transfer: „Credeţi că prin trecerea la Institutul Holocaustului Casa Wiesel va avea mai mulţi turişti decât are acum? Va aduce mai mulţi bani la bugetul Sighetului? Muzeul Maramureşului va economisi enorm cu factura la curent şi salariile celor doi angajaţi? Nu observaţi că nici măcar nu s-a pus problema despă­gu­birilor financiare (valoarea de inventar a Casei Wiesel este de 272 mii RON, fără a se calcula valoarea reparaţiilor multianuale sau impactul asupra veniturilor Muzeului Maramureşului)? Credeţi că, în actuala formulă, Casa Wiesel nu era deja intrată în „circuitul turistic naţional sau european”?”, se întreabă Teofil Ivanciuc.
În final, proiectul a fost retras de pe ordinea de zi ]nainte de a fi votat, ]n vederea regndirii acestuia sub alt[ form[, una de parteneriat ]ntre cele două instituţii.

„Credeţi că prin trecerea la Institutul Holocaustului Casa Wiesel va avea mai mulţi turişti decât are acum? Va aduce mai mulţi bani la bugetul Sighetului? Muzeul Maramureşului va economisi enorm cu factura la curent şi salariile celor doi angajaţi? Nu observaţi că nici măcar nu s-a pus problema despă­gu­birilor financiare (valoarea de inventar a Casei Wiesel este de 272 mii RON, fără a se calcula valoarea reparaţiilor multianuale sau impactul asupra veniturilor Muzeului Maramureşului)? Credeţi că, în actuala formulă, Casa Wiesel nu era deja intrată în «circuitul turistic naţional sau european»?”
Teofil Ivanciuc