Basarabia nu e Crimeea

George Simion, 27 de ani, absolvent al studiilor de masterat în Istoria comunismului din România la Universitatea A. I. Cuza din Iaşi, secretar-general al Platformei Unioniste ACŢIUNEA 2012 vorbeşte, într-un amplu interviu, despre pericolele şi perspectivele Basarabiei.

Reporter: Crezi ca e posibilă repetarea scenariului Crimeea în Basarabia?

George Simion: Un scenariu identic nu este posibil deoarece factorul românesc este cu mult mai puternic decât cel rus în Republica Moldova, iar atitudinea pro-europeană şi pro-românească este evidentă. Va fi imposibil să vedem o populaţia care să iasă în stradă pentru alipirea la Rusia, ci mai degrabă s-ar putea să asistăm la un puternic curent stradal pro-unionist cu România. Ca să vă dau un exemplu, manifestaţiile unioniste şi cele pro-europene adună zeci de mii de oameni în timp ce rusofonii nu reuşesc să scoată mai mult de câteva sute, dar de cele mai multe ori scot zeci.

Aici mai degrabă scenariul Ianukovici s-ar putea repeta, adică să asistăm la o deturnarea a traseului european prin factorul politic şi posibile manifestaţii stradale pro-europene pentru a anula astfel de decizii.

Rep.: Despre manifestaţiile recente şi contramanifestaţiile rusofone din Basarabia?

George Simion: Este evident că moldovenii nu vor cu Rusia, ci cu România şi Uniunea Europeană. Dacă manifestaţia îndreptată împotriva ocupaţiei ruse sub titlul AICI NU E CRIMEEA a avut un clar pronunţat pro-românesc şi unionist, cu aproximativ 1000 de participanţi, contramanifestaţia nu a reuşit a aduna mai mult de 30-40 de persoane. Aceasta este proporţia între puterea factorului rus şi românesc în societatea civilă, dar ea este puternic anulată de disproporţia orientării externe existente în rândul politicienilor.

Basarabenii au arătat clar prin arderea portretului lui Putin că Rusia nu reprezintă o opţiune, ba mai mult, scenariul Crimeea nu este o opţiune deoarece ocupanţii, orice nume poartă, nu sunt doriţi aici.

Rep.: Despre acţiunile desfăşurate de voi în cadrul săptămânii „Şcoala altfel”?

George Simion: Se merge în liceele din România cu un program numit „O oră de istorie pentru Basarabia”. Avem parteneriat cu peste 200 de licee din care 20 sunt în Bucureşti. 10 000 de elevi vor afla despre Basarabia, despre faptul că acolo sunt români de ai noştri, că ei vorbesc limba română şi că vor să se întoarcă acasă. Le vorbim tinerilor de responsabilitatea pe care ei ca membri ai societăţii civile o au pentru a determina şi participa la desfăşurarea unor evenimente istorice.

Rep.: Din discuţiile avute cu elevii, cât vi se pare că sunt de educaţi în spiritul patriotic şi cât cunosc din istoria Basarabiei?

George Simion: Cu părere de rău, în totală contradicţie faţă de politica educaţională a marilor puteri, discursul patriotic şi care ţine de responsabilitatea naţională este foarte scăzut. Am constatat însă că, cu cât liceul este mai bun, cu elevi mai educaţi, cu atât interesul faţă de subiect, cunoaşterea istorică şi dorinţa de implicare este mai mare. Programul nostru e cu atât mai important cu cât dăm peste tineri care nu au auzit în viaţa lor despre Basarabia şi despre cel de al doilea stat românesc. Suntem sanitari civici într-un sistem educaţional din ce în ce mai ciudat din punct de vedere al însuşirii ideilor naţionale.

În privinţa spiritului patriotic în direcţia unionistă acesta este mai accentuat în afara capitalei României, mai ales în zona Moldovei de Vest, unde există o sensibilitatea şi o cunoaştere mult mai profundă a subiectului.

Rep.: Ce reacţii oficiale v-aţi dori din partea autorităţilor şi a societăţii civile contra presiunilor Federaţiei Ruse?

George Simion: O singură reacţie: unirea celor două state româneşti, deoarece aceasta este singura modalitate de a pune sub un scut de securitate pe cei trei milioane de români de la Est de Prut. Totul depinde numai de noi şi trebuie să renunţăm la reţineri pe cele două maluri ale Prutului.

Dacă societatea civilă e pregătită de acest demers, dacă politicienii din România sunt pregătiţi de acest demers (aviz şi domnilor care candidează la actualele alegeri parlamentare), dacă românii din Republica Moldova vor Unirea, nu acelaşi lucru se întâmplă politicienii moldoveni. Cei care au condus şi conduc actualmente Republica Moldova nu vizează în termeni reali integrarea europeană deoarece ei nu îşi doresc un stat de drept, un stat în care Justiţia primează. Ori ceea ce se întâmplă în România cu arestarea celor vinovaţi de acte grave de corupţie îi face să se îndepărteze foarte mult de Europa şi să folosească acest discurs doar în scopuri electorale.

Noi considerăm că cel puţin un factor politic decident îşi va retrage sprijinul pentru integrarea europeană.

Rep.: Cum vedeţi situaţia Transnistriei în noul context internaţional?

George Simion: Transnistria, ca şi Crimeea, reprezintă un avanpost militar rus. Aceştia nu se vor retrage niciodată de acolo doar prin simple negocieri. Ca să fiu mai direct, ruşii fie nu vor pleca din regiunea transnistreană, fie vor fi scoşi cu forţa. Varianta unei democratizări a regiunii nu există în strategia Federaţiei Ruse, tot aşa cum varianta unei democratizări a Federaţiei Ruse în interiorul său nu este concepută. Vorbim de un sistem oligarhic care are doar interese personale.

Ce se va întâmpla cu regiunea transnistreană? Ducem România până pe Nistru şi atunci aceasta va avea dreptul legal de soluţiona această problemă mult prea complicată pentru Republica Moldova.

Rep.: Cum au evoluat mişcarea şi acţiunile unioniste în ultima perioadă?

George Simion: Dacă marşurile noastre din 2009-2010 strângeau 200-300 de oameni, astăzi putem avea şi la Chişinău şi la Bucureşti 10.000 de oameni manifestând pentru unire. Este doar unul din efectele după crearea coaliţiei de ONG-uri numite Platforma Unionistă Acţiunea 2012. Creşteri notabile s-au făcut şi la nivel de lobby politic, implicarea specialiştilor din diferite domenii precum şi a numărului activiştilor. Avem peste 1 000 de activişti pe fiecare mal de Prut, care cred că borna 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire ne va duce spre reîntregirea naţională dorită de noi toţi.

În momentul de faţă, în Republica Moldova şi în România mişcarea unionistă s-a dezvoltat foarte mult. La Vest de Prut lucrurile sunt deja clare şi pentru societatea civilă şi pentru mediul academic şi pentru factorul politic.

În Republica Moldova, doar acest factor politic mai constituie o problemă şi e necesar a identifica pârghii prin care aceştia să fie dispuşi a renunţa la putere, ceea ce este însă foarte greu. Este posibil la un moment dat să asistăm la o presiune mare din partea societăţii civile din Republica Moldova dacă factorul politic va continua această opoziţie.

Atât mişcarea unionistă se consolidează, cât şi numărul celor care sunt mai degrabă favorabili reunirea celor două state româneşti. De exemplu în România procentul este între 70-80% iar în Republica Moldova a trecut, ca urmare a campaniilor de informare, la peste 50% şi este în creştere (de exemplu în 2011 era de doar 30%). Acolo lipsa de informaţie, frica şi presiunea fostei administraţii comuniste făcea ca numărul celor care doreau să fie scăzut. Cu cât ne îndepărtăm de 2009 cu atât mai mulţi basarabeni văd în acest lucru singura opţiune.

Rep.: Cum vă pot ajuta oamenii?

George Simion: Simplu: intrând pe www.actiunea2012.ro şi înscriindu-se ca membri în mişcarea unionistă. Sprijinind cu timpul lor, ca voluntari, sau financiar. Cel mai simplu este să trimită un SMS la numărul 7472 cu textul UNIRE (cost: 5 euro+TVA). UNIREA FACE PUTEREA!

„Este evident că moldovenii nu vor cu Rusia, ci cu România şi Uniunea Europeană. Dacă manifestaţia îndreptată împotriva ocupaţiei ruse sub titlul AICI NU E CRIMEEA a avut un clar pronunţat pro-românesc şi unionist, cu aproximativ 1000 de participanţi, contramanifestaţia nu a reuşit a aduna mai mult de 30-40 de persoane.

Aceasta este proporţia între puterea factorului rus şi românesc în societatea civilă, dar ea este puternic anulată de disproporţia orientării externe existente în rândul politicienilor”.

George Simion