AVIONUL CARE A UCIS

Povestea catastrofei aviatice din Baia Mare

In ziua aceea nu a nins, dar cerul era imbufnat. Norii coborasera peste oras si isi dadeau mana cu o ceata plictisita. Parea ca universul se termina la cativa metri in jurul tau. Spre pranz, ceata a inceput sa se ridice. Dar nu indeajuns. Poate s-a intamplat din cauza norilor, ca prea se pravalisera peste noi, poate a fost din cauza cetii, poate asa a fost sa fie.

Ce s-a intamplat in 22 februarie 1996, ziua in care zece oameni si-au gasit sfarsitul in prima catastrofa aviatica din Baia Mare, nu cred ca se va sti vreodata. Explicatiile pline de date tehnice nu pot inlocui oamenii. Peste nenorocirea din cariera Sfantul Ioan din Baia Mare s-a asternut o tacere apasatoare. S-au scurs opt ani de cand zece oameni si-au gasit sfarsitul in cutremuratorul eveniment. Lacrimile au umplut de atunci vietile celor care i-au pierdut pe cei dragi. Zborul pasarii de otel s-a frant si timpul a incremenit. Avionul de calibrare AN 24 YR BMK, cu opt oameni la bord, s-a pravalit in cariera Sfantu Ioan, unde a lovit doi muncitori. “Cand auzi motoarele, eu te salut, mama!” Radu Brancus era in avion. Facea parte din echipajul care efectua masuratorile pentru calibrarea echipamentelor de la sol. In dimineata aceea a sunat-o pe mama lui, Doina Brancus, si i-a spus ca va veni acasa. “Mama, tu o sa fii la clasa cand o sa trec eu, dar cand vei auzi motoarele in plin deasupra orasului, sa stii ca eu te salut!”, i-a spus Radu. Profesoara Doina Brancus a terminat orele si a mers acasa. Credea ca poate Radu va avea timp sa treaca pe la ei. Nu s-a uitat la televizor si cand a intrat in casa Simona, sotia fratelui cel mic al lui Radu, nu stia nimic. “Ea mi-a spus ca a cazut un avion. Am urcat in masina si am fugit la aeroport. Am vrut sa verific daca Radu era pe lista pasagerilor. Cand am vazut cum se comporta oamenii cu mine, ca-mi spun sa stau jos si mi-au dat un pahar cu apa, am inteles. I-am spus Simonei sa mergem acolo unde e avionul.” Lacrimile se preling pe obrazul Doinei Brancus. Simt ca daca as incerca sa sterg una, multe altele i-ar lua locul. Femeia din fata mea priveste cerul, cerul care i-a furat copilul. “De mic i-au placut avioanele. Striga . A fost un copil care tot timpul ne-a facut sa fim mandri de el. La Sincai era un obicei. In clasa a XII-a, in ultima ora, colegii isi faceau mici cadouri. Radu a primit un elicopter de jucarie. Calin, fratele lui cel mic, i-a pus elicopterul cu el, in sicriu. Elicopterul si o moneda pe care i-am adus-o cand am fost in America. Atunci, m-am intalnit cu Calin la cariera. Nu stiu cum a ajuns acolo. Pe mine nu m-au lasat sa ma apropiu, dar Calin s-a dus acolo si le-a spus ca el il cauta pe Radu. L-au lasat. L-a scos pe brate. Mi-a spus ca Radu era intreg, nici macar nu era ars. Multa vreme, Calin a avut sub unghii cenusa cum l-a cautat pe Radu. Nu s-a putut curata. Eu l-am vazut ultima data la Craciun. Venise cu Claudia, era primul lor Craciun de cand se casatorisera, in 10 iunie. Erau atat de veseli si de fericiti, ca nu va pot spune.”

Cine ne va spune adevarul?

“L-am cunoscut cu adevarat pe Radu dupa ce a murit. Noi nu stiam tot ce facuse el. Stiam cand pleca din tara, dar dupa aceea am aflat cate cursuri a facut, ce rezultate avea si cat de multumiti erau toti de el”, spune cu glas stins Aurelian Brancus, tatal lui Radu. “Nu vreau sa creada nimeni ca incerc sa acuz pe cineva. E prea tarziu. Pentru Radu, pentru noi, e mult prea tarziu. Vreau sa inteleg. De ce la accidentul de la Verona, care a avut loc cu un an inainte, tot cu un avion de calibrare, comisia de ancheta a putut sa spuna clar si foarte repede ce s-a intamplat, iar de data asta nu? Poate pentru ca acolo a fost o comisie de ancheta italiana. E simplu sa ne ascundem in spatele unor fraze de genul cand pilotul nu mai e in viata, nu? Noua nu ne faceti nici un serviciu daca scrieti. Nici lui Radu. Dar poate, totusi, o sa ni se spuna si noua adevarul. De ce a trebuit sa moara copiii aceia tineri? Eu am vorbit ultima data cu Radu in 17 februarie. Mi-a spus ca este foarte obosit, ca trebuie sa zboare in fiecare zi.”

Intrebari fara raspuns

Claudia Brancus, sotia si colega lui Radu. In dimineata acelei zile, Claudia a vrut sa vina si ea in Baia Mare. S-a suparat putin pe Radu cand i-a spus ca nu o poate lua. Claudia este in viata. Ea a formulat cateva intrebari dupa ce s-a dat publicitatii raportul comisiei de ancheta. Spicuim dintre ele: “In data de 13.02.1996, BMK, dupa efectuarea unui numar de 12 ratari pe aeroportul Arad, a fost in imposibilitatea de a mai decola de pe acest aeroport. Care au fost cauzele acestui incident? (…) Un alt aspect care poate fi confirmat de piloti, copiloti si mecanici este faptul ca BMK era ? Motivul pentru care nu i s-a acordat aceasta licenta este ca pasul urmator ar fi fost acordarea cel putin a unei decizii de inlocuitor de sef de serviciu, lucru care i-ar fi adus un spor de 30% la salariu. In luna ianuarie 1996, urmare a nenumaratelor sale insistente catre diectorul Radu Aurel, ing. Radu Brancus a finalizat lucrarea in urma careia ar fi trebuit sa i se dea aceasta licenta si urma sa faca vizita medicala anuala. Acest lucru nu a fost posibil pana la data de 22.02.1996, ca urmare a faptului ca erau solicitati zilnic sa zboare, neacordandu-li-se o zi libera pentru efectuarea acestui examen medical anual.” Aurelian Brancus, tatal lui Radu, se intreaba si azi de ce nu au fost audiati toti martorii oculari ai tragediei sau nu au fost consemnate marturiile care contineau informatii despre deriva aparatului in ultimul minut al zborului. De ce a fost permis accesul in perimetrul carierei al persoanelor care nu aveau nimic in comun cu personalul autorizat sau de ce, chiar a doua zi dupa tragedie, locul a fost curatat ca la carte?

Concluzii amare

Am incercat sa luam legatura cu institutiile de la Bucuresti din domeniu. Purtatorul de cuvant al Autoritatii Aeronautice Civile Romane, Cristina Poenaru, ne-a spus ca avionul apartinea, la momentul catastrofei, de ROMAVIA, institutie de la care am putea obtine mai multe detalii. Directorul ROMAVIA, Adrian Goleanu, ne-a indrumat spre TAROM, sustinand ca niciodata un avion al institutiei pe care o conduce nu a avut astfel de indicative cum a avut aparatul care a cazut in Baia Mare. Pana la ora inchiderii editiei, n-am obtinut nici un raspuns concludent de la TAROM.
Voiam sa stim daca nedumeririle familiilor indoliate i-au pus macar pe ganduri pe cei care au facut ancheta. Daca le-au trimis acestora macar un raspuns care sa le aline suferinta. Familia Brancus nu a primit nimic. A incercat cineva sa anuleze cursa din cauza conditiilor meteo, care se pare ca nu erau favorabile? Ramane, obsedanta, ultima intrebare pe care turnul de control i-a adresat-o pilotului
Sutiu: ”Dupa aterizare ce intentionati sa faceti?” Raspunsul crud l-a dat soarta: sufletele lor vor continua sa zboare.

In 22 februarie 1996 si-au gasit sfarsitul in cariera Sfantul Ioan pilotul Corneliu Sutiu, copilotul Ioan Bibire, Radu Gheorghe Brancus, Gheorghe Florescu, Ioan Stanila, Bogdan George Sindilar, Marcel Foca, Adinel Octavian Ciobanescu, pasageri ai avionului, si Aurel Radu si Virgil Cordea, muncitori la cariera.

Uneori, coincidenta ucide

Aurel Radu, directorul lui Radu Brancus, trebuia sa vina in acea dimineata in Baia Mare. Facea parte din Consiliul de Administratie al Aeroportului si trebuia sa participe la o sedinta. Cand a aflat ca avionul de calibrare vine in Baia Mare, a renuntat la biletul pe care il cumparase pentru cursa de pasageri, spunandu-le colegilor ca prefera sa vina cu ei. Norocul lui a fost ca in drum spre imbarcare i s-a facut rau. A lesinat pentru prima oara in viata lui. A ramas in Bucuresti. Aurel Radu, de la Autoritatea Aeronautica Civila, omul care nu a avut nici o problema de sanatate pana atunci, a scapat cu viata. Totusi, pe lista celor care si-au pierdut viata in tragedie figureaza si un Aurel Radu. E vorba de unul dintre cei doi muncitori care se aflau in cariera Sfantul Ioan, pentru care viata nu a mai avut rabdare. Avionul in care ar fi trebuit sa fie Aurel Radu l-a omorat pe Aurel Radu.

”BMK, precizia va cheama! Daca auziti, raspundeti!”

Pilotul Corneliu Sutiu a fost in legatura cu turnul de control al Aeroportului Baia Mare pana cu putina vreme inainte de tragedie. Va prezentam ultimele minute inregistrate ale convorbirii dintre pilot si turnul de control. Orele sunt GMT, explicandu-se astfel decalajul de doua ore fata de ora Romaniei. Pentru o mai buna intelegere, vom folosi indicativele “TURN” pentru turnul de control si “AVION” pentru aeronava. In text, “BMK” este indicativul aeronavei, iar “precizia” al turnului de control.
11.37: AVION: Cat plafon este la Baia Mare?
TURN: Plafonul este la 450 m.
AVION: Da, confirm.
TURN: Aveti plafon fragmentat la 240 m, urmatorul e la 1000 m.
AVION: Confirm.
11.39: TURN: Daca aveti pista la vedere.
AVION: Confirm, va anuntam cu pista.
11.40: TURN: Dupa aterizare ce intentionati sa faceti?
TURN: BMK, precizia!
TURN: BMK, precizia va cheama!
11.41: TURN: BMK, precizia va cheama!
TURN: BMK, sunt turnul Baia!
TURN: BMK, va cheama precizia!
11.42: TURN: BMK, daca ma auziti!
TURN: BMK, sunt turnul Baia!
TURN: BMK!
TURN: BMK, sunt turnul Baia, receptie!
11.43: TURN: BMK, precizia va cheama! Daca auziti, raspundeti!
TURN: BMK, sunt turnul Baia, receptie!
Restul e tacere.

Calculatoare de la Radu

Fundatia “Pro memoria” a fost infiintata de familia Brancus, dupa tragedie. Timp de sapte ani, ea a organizat, in colaborare cu catedra de informatica a Colegiului National “Gheorghe Sincai”, un concurs pentru tinerii informaticieni. Premiul era cel mai performant calculator care exista la ora respectiva pe piata. De ce un calculator? Pentru ca informatica a fost a doua pasiune a lui Radu Brancus, dupa zbor. In anul II de facultate, Radu le-a spus parintilor ca are neaparata nevoie de calculator. ”Stii, tata, cum era pentru tine rigla cand ai facut tu facultatea, asa e pentru mine acum calculatorul”, a spus Radu. Si-a cumparat componentele de care avea nevoie si si-a facut singur un calculator. Cand a terminat facultatea, l-a lasat mostenire colegilor de camera. Poate daca nu ar evolua atat de repede industria calculatoarelor, si astazi un student l-ar folosi. Tinerii care au castigat calculatoarele oferite de Fundatia “Pro memoria” sunt Cristian Godja (1997), Mihai Arba (1998), Victor Hernest (1999), Raul Fechete (2000), Vlad Lazarciuc (2001) si Cristian Libotean (2002).

Tehnice

Serviciul de Supraveghere si Verificari din Zbor are urmatoarele responsabilitati: Planificarea mijloacelor de navigatie aeriana pentru verificarea din zbor l Organizarea misiunilor de verificari din zbor l Intocmirea rapoartelor si a dosarelor de verificari din zbor in urma misiunilor executate l Intretinerea aeronavei de verificari din zbor pentru realizarea cu succes a misiunilor de verificari din zbor l Serviciul include inspectori de verificari din zbor si ingineri mecani pentru intretinerea aeronavei de verificari din zbor. Informatiile care se obtin in timpul acestor zboruri de verificare a aparaturii de la sol sunt deosebit de importante si trebuie sa fie extrem de precise, pentru ca ele sunt folosite apoi in dirijarea tuturor pilotilor care urmeaza sa opereze pe respectivele aeroporturi. O eroare oricat de mica poate costa viata pilotilor si pasagerilor.

Asa nu!

Ziaristii au avut mult de lucru in zilele acelea. In goana dupa informatii, unii dintre ei au gresit. Este si cazul unei echipe de televiziune din Bucuresti, care i-a spus sotiei copilotului Ioan Bibire ca acesta tocmai si-a pierdut viata in teribilul acident. Toate reactiile acesteia au fost filmate si difuzate. Ulterior, s-au luat masuri impotriva echipei TV si a celui care a permis difuzarea reportajului. Era prea tarziu pentru femeia indurerata, dar, de atunci, studentilor de la Jurnalistica li se preda acest caz. Si li se spune “asa nu trebuie sa faceti!” Neobisnuiti cu asemenea tragedii, ziaristii de presa scrisa au publicat imagini cu resturi de trupuri carbonizate, care au socat opinia publica si au rasucit cutitul in inimile rudelor indurerate. Dupa aceea, si ei au invatat cum poate fi ilustrat cu decenta un astfel de material.

Omul care i-a cunoscut

Gelu Bilt este un alt pilot pe care Baia Mare l-a pierdut intr-un accident de avion. Impreuna cu tatal lui, Gelu a supravegheat si a muncit efectiv la realizarea avionului, construit de firma Plastunion. Despre acel accident vom scrie curand. Am stat de vorba cu comandatul Dan Tilea, care i-a cunoscut si pe Gelu, dar si pe pilotul Preda, care a murit in acelasi accident. ”I-am cunoscut pe amandoi. Pilotul avionului, Preda, mi-a fost instructor in scoala militara si era un profesionist. Pe Gelu il stiam bine. De cate ori veneam in Baia Mare, ma ducea la avion si imi arata ce au mai facut. Stiu ca au lucrat si el, si tatal lui la avion. Avionul primise acordul Aviatiei Sportive. Despre accident, ce sa va spun… Sunt foarte multe necunoscute. Asemenea avioane usoare nu sunt dotate cu cutii negre sau cu inregistratoare de voce la bord, asa ca nu se pot face decat presupuneri. Ca sa se intample o astfel de catastrofa, trebuie sa aiba loc, simultan, trei elemente: in planul drept sa fie mai multa benzina decat in planul stang, vantul sa sufle cu viteza prea mare si chiar atunci motorul sa dea rateuri. Este greu de crezut ca s-a intamplat asa ceva. Gelu avea o pasiune pentru zbor cum putini piloti au. In pasiune si-a gasit si moartea.”

Claudia Sitaru