Apel disperat al românilor din Ucraina. „Copiii noştri vor intra în şcoală români şi vor ieşi din ea… ucraineni”

Comunitatea de români din Ucraina continuă să fie supusă unui război dur al deznaţionalizării. După le-gea edu­caţiei care elimină treptat învăţământul cu predare în limba ma­ternă, recent, Consiliul municipal Cernăuți a înregistrat un proiect de de­cizie „Cu privire la depășirea conse­cințelor ocupației sovietice în zona lingvistică din orașul Ce­r­năuți”, care stipulează că orașul trebuie să stabi­lească reguli privind utilizarea limbii ucrainene în toate domeniile de activitate, precum și în reclame, afișe, produse de publicitate audio și vizuale, notează Agenţia BucPress din Cernăuţi.

Liderii românilor din Ucraina au transmis memorii şi apeluri către toţi factorii de decizie naţionali dar şi către organismele europene. Fără rezultat până acum. Ultima lor speranţă a rămas la fraţii de neam, credinţă şi limbă. Astfel că, recent, aceștia au transmis o scrisoare deschisă către românii din Țară și din afara hotarelor, prin intermediul căreia cer sprijin în demersul de a bloca efectele legii adoptate pe 5 septembrie. Scrisoarea este semnată de Alexandrina CERNOV, redactor şef al revistei „Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române; Va­sile TĂRÂŢEANU, pre­­şe­­dintele Cen­trului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române; Mircea LUTIC, scriitor, laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române; Ilie T. ZEGREA, preşe­dintele Societăţii Scriitorilor Ro­mâni din Cernăuţi; Vasile BÂCU, preşedintele Societăţii pentru Cul­tura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cer­năuţi; Mircea PILAT, preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico-pedagogice „Aron Pum­nul” din regiunea Cernăuţi; Iurie LEVCEC, preşedintele Centrului Bu­co­vinean de Artă pentru Conser­varea şi Promovarea Culturii Tradi­ţionale Ro­mâneşti.
Redăm conținutul integral al scrisorii deschise adresate de reprezentanții comunităților de români din Ucraina:

„DRAGI FRAŢI ŞI SURORI!
Facem acest apel la adeziunea dum­neavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru comunitatea noastră din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul neantului însăşi existenţa în leagănul limbii materne. După cum deja aţi luat aminte, la 5 septembrie curent Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învăţământului, promulgată de preşedinte la 25 septembrie. Ea prevede, printre altele, excluziunea învăţământului în limbile mino­rităţilor naţionale, prin coerciţie şi în limba noastră natală, română. Potrivit acestei legi, începând cu anul de învăţământ 2018, limba maternă a elevilor noştri va fi admisă doar în ciclul primar. În clasele a 5-a - a 9-a toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu excepţia limbii şi literaturii române ca obiect de studiu aparte, iar în clasele a 10-a – a 12-a învăţă­mântul se va efectua doar în limba ucraineană. În consecinţă, copiii noştri vor intra în şcoală români şi vor ieşi din ea… ucraineni.
În decursul secolelor, strămoşii noştri din acest colţ de Ţară Ştefană s-au aflat sub diverse regimuri de ocupaţie, însă nimeni dintre intruşi nu s-a atins de limba în care vorbea populaţia băşti­naşă. După raptul nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei, buneii şi părinţii noştri au fost duşi în Siberia şi Kazahs­tan, pământul şi agoniseala de-o viaţă le-au fost confiscate, însă de limba fiinţei noastre nu ne-a privat nimeni. Stalin şi Beria ne-au îmbrăcat graiul într-o haină insolită, însă vorbeam şi studiam cu toţii la şcoală în limba maternă, deşi în rufă străină. Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a obţinut independenţa şi a declarat că va urma calea demo­craţiei autentice, abia acum limba noastră a devenit o povară şi o piedică pentru conducătorii ei, care promovează faţă de minorităţi o politică de adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic.
Nu credem că există păcat mai mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber şi să înveţe la şcoală în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire, acest lucru nu este conştientizat doar de ultrapatrioţii ucraineni care, în loc să-şi vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicţii şi scuipă în izvorul crista­lin al altor limbi materne. Astfel, procesul de deznaţionalizare a românilor din Ucraina, declanşat cu 10-15 ani în urmă, când în programa şcolară a fost redus numărul de ore la limba şi lite­ratura română prin introducerea cursului integrat de literatură română şi uni­versală, a intrat acum în faza finală –punerea totală la index a limbii române în procesul de învăţământ. Nu cunoaş­tem vreo ţară în lume care să interzică unei etnii băştinaşe libertatea de a învăţa în limba maternă. Or, toată lumea ştie că oraşul Cernăuţi a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun şi că prima şcoală din oraş, care a început să funcţioneze cu mai bine de 200 de ani în urmă, a fost cu predarea în limba română.

Cinismul conducătorilor Ucrainei depă­şeşte orice limită atunci când ei încearcă să demonstreze lumii întregi că, încălcând Constituţia, au procedat în felul acesta din grija părintească ce ne-o poartă. Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăţa la şcoală în limba maternă, ne obturează orizonturile civilizaţiei, mijloacele fireşti pentru…a ne asigura un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie să însuşim la perfecţie limba ucraineană ca să ne integrăm mai temeinic în societate.
De fapt e vorba de transformarea ţării într-un spaţiu coercitiv, de o asimilare fă­­ţi­şă, brutală a tuturor etniilor mino­ritare din Ucraina, şi în primul rând a noastră, a românilor, pentru a nu recu­noaşte că suntem băştinaşi dezmoşteniţi pe aceste meleaguri şi s-ar cuveni să ne bucurăm de toate drepturile aposteriori.

Dragii noştri fraţi şi surori! Ne-am adresat deja Preşedintelui Ucrainei şi Preşedintelui României, unor instanţe internaţionale, iar acum vă cerem dum­nea­voastră sprijinul efectiv în demersul nostru pentru prezervarea limbii materne şi a spiritualităţii româneşti. Vă im­plorăm: nu ne lăsaţi singuri în faţa pericolului letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea şi fiinţa etnică. Cernăuţiul
l-a dat literaturii naţionale şi celei universale pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor personalităţi marcante ale culturii noastre şi ar fi un dezastru de neconceput şi de neiertat să se întâmple cea ce şi-au pus în gând nişte oameni fără Dumnezeu, terorişti ai istoriei.
Sperăm că vom fi auziţi, înţeleşi şi sprijiniţi în lupta noastră vitală pentru limba maternă şi păstrarea identităţii naţionale”.