Alumni, promotor al excelenţei în educaţie

Reporter: Un scurt CV?

Șerban Morcovescu: Voi încerca să fiu cât se poate de scurt cu putinţă. Sunt băi­mă­rean, am 44 de ani neîmpliniţi, până la aproximativ cel de-al douăzeci şi şaselea petrecuţi aproape toţi în urbea de baştină, cu excepţia anilor de studii universitare trăiţi mai mult la Cluj. Am avut şansa de a fi studiat în cadrul unor instituţii de învăţământ care continuă să modeleze frumos şi să menţină standarde, anume fosta Şcoală 11 (actuala „Nicolae Iorga”) şi respectiv liceul „Gheorghe Şincai”, unde am absolvit la profilul real, mate­matică-fizică. Am studiat fizica la Uni­ver­sitatea „Babeş-Bolyai”, şi am profesat câţiva ani la catedra de fizică a, pe vremea aceea a tranziţiei între două milenii, Liceului Industrial nr. 5, „An­ghel Saligny”.

Rep.: Care este povestea plecării dum­neavoastră în America?
Ș.M.: Este o poveste relativ simplă, căreia îi lipseşte aproape în întregime farmecul adevăratelor poveşti. O poveste irepetabilă, ca experienţă personală, dar atât de întristător – dintr-un anume, relativ îngust punct de vedere - de des repe­tată de atâţia alţi tineri din generaţiile ce mi-au succedat: povestea tânărului doritor să se împlinească profesional, care găseşte oportunitatea reală de a o face, în specializarea lui, doar în afara ţării. Cum programele post-universitare şi oportu­nităţile de a profesa în domeniul meu de interes, cel al fizicii medicale, radiote­rapie şi oncologie, erau fie abia înfiripate, fie extrem de puţine şi dificil de accesat, am recurs la singura variantă viabilă rămasă: aceea de a încerca să obţin o bursă de studii în străinătate. Aşa am ajuns în Statele Unite ale Americii.

Rep.: Este America „țara tuturor po­sibilităților”?
Ș.M.: Este, într-adevăr, acel fel de ţară. Există posibilitatea eşecului lamentabil, dar şi a succesului deplin, dar şi aceea a coexistenţei lor, sub pielea aceleaşi persoane. Asta pentru că omul este o unitate dihotomică, trupesc şi duhovnicesc, şi eşecul sau succesul trebuie tot timpul monitorizate în arealul fiecăreia dintre cele două. Şi pentru că viaţa are o complexitate fantastică şi pentru că traiectoria devenirii unei persoane se creionează simultan şi fără graniţe limpezi în multiple planuri şi pe fundalul multor alte vieţi. Plecăm cel mai adesea singuri, cu noi înşine sau singuri cu nişte ai noştri cei mai apropiaţi, dar de acolo încolo devenim parte a unei lumi noi, restauratoare sau reformatoare, în mai bine sau în mai rău, totul relativ la Adevărul absolut, Dumnezeul Treimic.

Rep.: Care sunt oportunitățile pe care le oferă străinătatea față de România?
Ș.M.: Străinătatea în genere, dar Ame­rica în special, are calitatea şi particula­ritatea aceasta a ofertei de posibilităţi, prin deschiderea şi mobilitatea pe care o oferă celui care doreşte să i se integreze. Societatea americană precipită miza aceasta a descoperirii  individualului şi cizelării umanului aflat sub semnul ispitei globalizării şi diluării, de diverse facturi. Orice nou venit trece, că vrea/că nu ştie, prin experienţa unui foarte aparte cuiva: a lui Iona în pântecele chitului.
Desigur, la modul foarte concret, străină­tatea oferă celor mai mulţi oportunitatea superspecializărilor profesionale, a prosperităţii materiale, a degajării de griji specifice unui anumit tip de social şi societate caracteristice ţărilor din care provin. De cele mai multe ori însă scă­păm de o belea şi ajungem să ne familiarizăm cu altele, poate mai subtile şi mai insidioase, la fel de sistemice.

Rep.: Cum s-a înființat Asociația Alumni Șincai și care au fost principalele proiecte de până acum?
Ș.M.: S-a înfiinţat pe firul unui gând pe care l-am avut într-o dimineaţă din toamna lui 2009, concretizat foarte frumos la acea vreme cu un concurs literar organizat la Şincai, „Dăruind vei dobândi”. Titlu absolut semnificativ şi definitoriu pentru tot ce încearcă să facă Asociaţia Alumni acum. Asociaţia s-a înfiinţat efectiv în 2011, având ca membri fondatori pe subsemnatul şi prietenii şi colegii mei de generaţie de la Şincai, domnul Cătălin Triff şi doamna Alina Marincaş, actuali membri în consiliul director al formaţiunii noastre. Împreună am purces la drum şi am încercat să dăm viaţă ideilor noastre despre cum poate fi adunată laolaltă, pe modelul acesta al asociaţiilor de tip alumni, nelipsite din peisajul universitar american, marea şi distinsa familie a absolvenţilor şincaişti. Totul pornit de la pretextul şi centrat pe ideea promovării excelenţei în educaţie, pe fundalul favorizării coeziunii comunitare şi intergeneraţionale, al ideii de regenerare al societăţii prin metoda atât de eficientă şi recompensatoare a lucrului în comun, al efortului depus pentru o cauză comună, organic legată de numitorul comun tuturor: anii de liceu, cu toată visarea, inocenţa, frumuseţea şi farmecul lor adăstător pentru o viaţă.
Asociaţia Alumni derulează câteva pro­iecte pilot de mare impact, descrise pe larg pe pagina oficială de web a gru­pării, la http://www.alumnisincai.com/proiecte/.
Două dintre cele mai importante sunt proiectul „Premii de Excelenţă ALUMNI Şincai” şi proiectul „Burse ALUMNI Şincai”. Ambele sunt proiecte ciclice, rulate anual. În cadrul primului desem­năm şi premiem, în urma unui sondaj de opinie şi proces de votare on-line, cadre didactice cu carieră didactică remar­cabilă la Şincai, ce au marcat definitoriu destinele a generaţii de şincaişti. Este un efort de recuperare a unor valori, de re-afir­mare a lor, de impunere a lor în
conş­tiin­ţa publică, de resuscitare a memoriei şi rescalare referenţială la un sistem autentic de valori umane, finalmente de reconectare şi sudare a comunităţii şin­caiste.
Prin cel de al 2-lea, ne facem prezenţi, cu impact masiv, în viaţa tinerei generaţii şincaiste, prin ajutorul financiar consi­derabil pe care îl oferim bursierilor. Criteriile de selecţie ale acestora sunt foarte stricte şi, deşi se urmăreşte cu precădere identificarea cazurilor socio-economice mai problematice şi mai dificile, criteriul performanţei şcolare este prioritar, pentru că finalmente dorim să sprijinim performanţa şcolară şi exce­lenţa în actul educaţional.
Programul de Burse Alumni Şincai se află în al patrulea an de derulare şi prin el am reuşim să sprijinim în aceşti ani, exclusiv din donaţii ale unor absolvenţi şincaişti, peste 40 de bursieri, care au beneficiat, pe durata bursei, de un ajutor financiar de 200 RON lunar, pe o perioadă de 10 luni de zile, în urma sem­nării unor contracte de burse cu Aso­ciaţia noastră. Printre bursierii noştri se numără şi s-au numărat numeroşi olim­pici şincaişti, anul acesta eleva care beneficiază de bursa prezidenţială (puţin mai consistentă), dra Iulia Horţ,  fiind medaliată la naţionalele de chimie şi inclusă în lotul lărgit al României care se pregăteşte pentru Olimpiada Interna­ţională de Chimie.
Pe lângă acestea, concursurile literare organizate anual, care încurajează şi sti­mulează aplecarea tinerilor asupra scrisului şi lecturii.

Rep.: Zilele trecute a avut loc festivitatea de premiere a unui concurs organizat de Asociația Alumni Șincai. Cum a fost aleasă tema și ce părere aveți despre lu­crările copiilor?
Ș.M.: Tema din acest an, „PEISAJ LĂUNTRIC - MĂRTURIE şi MĂRTU­RI­SIRE: Viaţă, trai şi destin românesc în perioada comunistă” a fost aleasă pentru a da posibilitatea tinerilor de a sonda şi cerceta o perioadă foarte importantă a istoriei recente a României, şi de a filtra şi reda într-o formă aparte informaţiile regăsite în cărţi sau mărturii ale părin­ţilor, bunicilor şi bătrânilor de lângă ei. Tema a avut şi menirea de a ne da nouă tuturor, celor care au scris şi celor care au citit, posibilitatea de a medita şi adânci semnificaţiile vieţii unora cărora Patriarhia Română le-a dedicat acest an, căci anul 2017 este anul în care se aduce prinos de recunoştinţă tuturor apără­torilor Ortodoxiei în perioada comunistă.
Lucrările copiilor au fost extrem de captivante, unele cutremurătoare prin reuşita lor de a reda stări sau rememora evenimente istorice majore sau cotidiene din perioada comunistă, altele foarte vii şi inedite, toate dând la iveală sclipiri de real talent literar. Lucrarea desemnată în unanimitate câştigătoare a Marelui Premiu oferit în acest an, a elevului de clasa a 11-a Moş Alexandru, a surprins nu doar prin talentul literar – cizelat faţă de anii anteriori, când Alexandru a mai fost client al concursurilor noastre – şi suflul filosofal bine temperat şi strunit, ci şi prin aceea că a adus în scriitură chipul viu al unui om din sângele său, străbu­nicul Teofil, care, trecut prin experienţa Aiudului, „mărturisea că, din punct de vedere spiritual, cea mai frumoasă și sublimă stare sufletească pe care a trăit-o a fost în închisoare, unde a transformat celula în chilie și plânsul materiei în rugăciune. Rugăciunea în suferință era o infrastuctură kerigmatică pentru că unui om care crede și se roagă lui Dumnezeu, sufletul îi vibrează altfel. Suferința și cre­dința s-au coagulat într-o substanță efer­vescentă, într-o capsulă conservatoare a valorilor umane, inexpugnabilă urii.”
Când ai şansa să ajungi să citeşti astfel de texte, datorită unor asemenea concursuri, cred că tot efortul depus în organizarea lor şi, implicit, în toată energia consumată în punerea pe picioare şi crearea grupării care le promovează sunt absolutamente justificate.

Rep.: Un sfat pentru tineri și un gând pentru maramureșenii de peste Ocean.
Ș.M.: Îmi este la îndemână, pentru tineri şi pentru maramureşenii de peste ocean deopotrivă, o zicere teribil de frumoasă atribuită lui Francisc de Assisi, peste care am dat astăzi: „Preach always and, if necessary, use words”. Să fie tot timpul adevăraţi, cuminţi, plini de cumin­ţenia evlavioasă a poporului în care s-au născut şi din care îşi trag seva, spiritual şi sufleteşte, şi să impună în faţa oamenilor prin statura lor morală, prin verticalitate şi credinţa vie în Dumnezeu, prin fapta care se rosteşte de la sine, care rosteşte omul simplu şi curat. Oamenii de peste tot locul recunosc OMUL atunci când îl întâlnesc, şi îl apreciază. Muncă susţinută, hărnicie, ambiţie bine strunită, dar tot timpul în hotarele bunului simţ învăţat acasă, lăsat în predania străbu­nilor noştri. Şi cuvântul, atunci când e folosit, să fie poem. Poem de dragoste pentru omul de lângă ei, pentru viaţa ce o au, pentru darurile nenumărate: cuvânt de taină mai mult, în staulul inimii.

Oamenii de peste tot locul recunosc OMUL atunci când îl întâlnesc, şi îl apreciază. Muncă susţinută, hărnicie, ambiţie bine strunită, dar tot timpul în hotarele bunului simţ învăţat acasă, lăsat în predania străbu­nilor noştri. Şi cuvântul, atunci când e folosit, să fie poem. Poem de dragoste pentru omul de lângă ei, pentru viaţa ce o au, pentru darurile nenumărate: cuvânt de taină mai mult, în staulul inimii.

Șerban Morcovescu, preşedintele Asociaţiei Alumni Şincai