Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 28 Martie , 2005

Alexandru Ivasiuc – intre proza si securitate

de Teofil Ivanciuc
In timpul cutremurului din 4 martie 1977, printre cei care au trecut Styx-ul s-a numarat si Alexandru Ivasiuc, cel mai mare prozator sighetean. Intre timp, scrierile lui Ivasiuc au „patruns” in manuale scolare, dar scriitorul a devenit si o figura contestata de multi. I se aduc laude, dar i se reproseaza si semnarea unei colaborari cu fosta Securitate. Romancierul Alexandru Ivasiuc s-a nascut la Sighet, in 12 iulie 1933 (tatal sau era Leon Ivasiuc, profesor de Stiintele naturii). In urma Diktatului de la Viena, familia Ivasiuc s-a refugiat in Bucuresti, unde au locuit pana in 1945. Alexandru a studiat cinci ani in Capitala, reintorcandu-se in Sighet in 1951 pentru a absolvi Liceul „Filimon Sarbu” („Dragos Voda” de azi). Apoi, s-a inscris la Facultatea de Filozofie din Bucuresti de unde, dupa doi ani, a fost exmatriculat “din motive ideologice”. A urmat inscrierea sa la Medicina (facultate pe care a urmat-o doar trei ani), loc in care l-a prins toamna lui 1956 (si Revolutia din Ungaria). Imediat ce ecourile revoltei antisovietice au ajuns in Romania, Ivasiuc a inceput sa stranga studentii pentru a pregati miscari similare de protest. A fost in scurt timp depistat, arestat si condamnat la cinci ani de inchisoare si inca doi ani de domiciliu fortat. Iata un fragment din procesul verbal din 4 noiembrie 1956 prin care a fost trimis in judecata: “Ivasiuc, zis Sasa, este un element inrait. El a cautat ca in orice ocazie sa se manifeste dusmanos impotriva regimului democrat din Republica Populara Romana.” A fost incarcerat la Jilava, Gherla, in lagarele de munca Periprava, Stoenesti si Salcia, dupa eliberare petrecand doi ani de „domiciliu obligatoriu” in Baragan, la Rubla-Calmatui. Pactul cu diavolul Abia in 1963, Ivasiuc s-a reintors in Bucuresti, devenind pentru o scurta perioada muncitor la Sintofarm, apoi transferandu-se la Ambasada SUA, unde a muncit ca functionar pana in 1968. Se pare ca atunci a semnat “pactul cu diavolul”. Inca nu aparuse amnistierea generala a fostilor detinuti politici (survenita in 1964) si, probabil, scriitorul se temea de o eventuala rearestare, cum s-a petrecut in multe alte cazuri. Din anul 1963, viata sa a luat o turnura complet diferita. Casatorit cu ziarista Tita Chiper, intre 1968-1969 Ivasiuc a beneficiat de o bursa in SUA, unde a tinut conferinte (ca si in Anglia) la universitatile Columbia, Berkeley, Oxford etc. Intre 1970-1973 a fost redactor sef la editura Cartea Romaneasca, ca secretar al Uniunii Scriitorilor, iar intre 1972-1974, Alexandru Ivasiuc a fost director al Casei de Filme 1. Debutul sau literar a avut loc in Gazeta Literara in 1964 (cu schita “Timbrul”), iar editorial, a debutat cu romanul “Vestibul” (aparut in 1967). Au urmat apoi, intr-o cadenta incredibila, romanele “Interval”, “Cunoastere de noapte”, “Pasarile”, “Apa” (1973), “Iluminari”, “Racul” (1976), dar si un volum de nuvele (“Corn de vanatoare”) si doua de publicistica. A avut si un roman (“Apa”) ecranizat in filmul “Trei zile si trei nopti”. In cei 13 ani de activitate literara, Ivasiuc a primit o multime de premii literare (doua premii ale Uniunii Scriitorilor, cel al Academiei Romane etc.). ... sa arunce cu piatra! “Nu sunt un om fricos... nu am incredere in vocatia mea de scriitor... sunt autor profesionist care n-a facut in viata lui un vers. Am incercat o multime de lucruri frumoase in viata: am iubit, am baut... Dar cu mult mai puternica a fost starea de exaltare pe care mi-a dat-o si pe care mi-o da scrisul”, se confesa intr-un interviu scriitorul, ajuns deja in manualele scolare. Alexandru Ivasiuc s-a stins brusc, la doar 44 de ani, lovit de o caramida, in seara zilei de 4 martie 1977, in fata cinematografului “Scala”. Azi este acuzat de faptul ca a preamarit comunismul. Sa privim insa cum a decurs tineretea acestui om: cel mai instruit elev al liceului, singurul care stapanea limbile si literatura occidentala, exmatriculat din facultate la 20 de ani, intrat in puscarie la 23 de ani, de unde va fi deportat in Baragan. Abia la 30 de ani a scapat de calvarul gulagului, cu tineretea sfarsita, fara studii si cu un dosar inspaimantator. Ce alternative avea? Sa ramana muncitor in fabrica sau sa treaca de partea comunistilor, pentru o viata buna, sigura si ca sa poata crea, scrie, tipari? A ales a doua varianta... In rest, chiar daca Ivasiuc ar fi scris doar nuvela “Corn de vanatoare” (valoroasa scriere istorica, fara iz de materialism dialectic sau ideologie comunista) si tot ar fi devenit clasic al literaturii romane. Cine este fara de pacat, n-are decat sa arunce primul cu piatra... Teofil IVANCIUC