Aferim, Silviu Gheţie!

 „Aferim” (care înseamnă „bravo’’ în limba turcă), producţia românească cu cel mai mare succes în ultimii ani, a avut premiera săptămâna trecută şi în Baia Mare. Gazda evenimentului a fost fotoreporterul GAZETEI, Silviu Gheţie, cel care a fost fotograful de platou al filmului.

 „Aferim!”, filmul care i-a adus lui Radu Jude Ursul de Argint pentru regie, a devenit producţia românească cu cel mai mare succes la premieră, din ultimii 13 ani. Pelicula a avut un număr record de spectatori în cinematografele din România, în primul weekend de lansare - 20.039 de persoane - şi a obţinut încasări de 257.404 lei. Săptămâna trecută, filmul a fost lansat şi la Cinema City Baia Mare, iar gazda premierei de gală a fost Silviu Gheţie, fotograful de platou al filmului şi fotoreporterul GAZETEI.

„Aferim! ” este un film istoric, a cărui acţiune se petrece în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu) caută un rob fugar (Cuzin Toma). Regizorul Radu Jude a explicat într-un interviu că filmul este despre mentalităţi şi „pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte, precum sclavia romilor, condiţia femeii, relaţia dintre părinţi şi copii, educaţia, antisemitismul şi, pe lângă toate acestea, e legat şi de ceea ce numim convenţional reprezentarea istoriei prin imagine, şi anume limitele pe care, de fapt, le are o reprezentare de tipul acesta”.

Scenariul filmului este scris de Radu Jude şi Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul - Cătălin Cristuţiu, iar sound design-ul este semnat de Dana Lucreţia Bunescu. Costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, iar scenografia de Augustina Stanciu; consilier istoric a fost Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, producător a fost Ada Solomon.

Fotograful Silviu Gheţie spune că: „Filmările s-au făcut pe o perioadă de aproximativ o lună şi jumătate. Ce mi-a plăcut cel mai mult? Faptul că s-a filmat în aer liber, figuraţia a fost foarte bună, scenografia şi actorii au fost foarte bine aleşi. Zapciul a fost foarte potrivit pentru acest rol, pentru că nu-i uşor să mergi călare şi să spui toate acele replici destul de complicate, pentru că în ziua de azi nu se mai vorbeşte aşa. Chiar dacă scenele au fost în aer liber şi foarte mult s-a filmat pe cai, sunetul filmului a fost foarte bun. S-au folosit multe lavaliere şi microfoane. La scenele în mişcare nu s-a folosit macara sau nu au dus camerele pe şină. Senzaţia de mişcare era dată de faptul că actorii erau în mişcare, iar camera era pe trepied. Cred că cel mai greu i-a fost actorului care a fost în rolul ţiganului capturat şi care a fost dus înapoi boierului tot pe cal, dar tot drumul a stat pe burtă pe cal. Probabil faptul că era boxer l-a ajutat.

De asemenea, vorbind despre curiozităţile de la filmare, pot să spun că pentru decoruri s-a lucrat cu mult înainte de începerea filmărilor. De exemplu, crucile vechi ce apar în film erau din scârţ. La fel erau şi hălcile de carne filmate în târg, dar erau atât de bine lucrate şi colorate încât pe filmare nimeni nu-şi dă seama. Totul a fost foarte bine gândit, fiecare măr din târg a fost aşezat la locul lui. S-a filmat în Munţii Măcinului, în pădurile de lângă Bucureşti şi la Horezu. Au fost foarte mulţi figuranţi, cred că erau neamuri întregi de ţigani.

Mi-a plăcut şi muzica filmului, pentru că s-a lucrat pe piese vechi culese de Anton Pan. Am făcut foarte multe poze bune şi multe poze cu scene care nu apar în film, dar care sunt foarte importante pentru că s-ar putea scoate inclusiv o carte cu scenariul filmului. Eu am mai lucrat cu Radu Jude la un film şi mi-a spus că la următorul său film mă va chema, pentru că îi plac pozele mele”.

„Filmările s-au făcut pe o perioadă de aproximativ o lună şi jumătate. Ce mi-a plăcut cel mai mult? Faptul că s-a filmat în aer liber, figuraţia a fost foarte bună, scenografia şi actorii au fost foarte bine aleşi. Zapciul a fost foarte potrivit pentru acest rol, pentru că nu-i uşor să mergi călare şi să spui toate acele replici destul de complicate, pentru că în ziua de azi nu se mai vorbeşte aşa”.

Silviu Gheţie